Popas de rugăciune la stavropighia patriarhală de la Techirghiol

Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop‑vicar patriarhal, a săvârșit astăzi, 26 iulie 2026, Sfânta Liturghie la Altarul de vară al Mănăstirii „Sfânta Maria”‑Techirghiol, stavropighie patriarhală, din județul Constanța.

Din soborul de slujitori care s‑au rugat alături de ierarh au făcut parte arhimandritul Cleopa Nistor, consilier patriarhal, directorul Centrului social‑pastoral „Sfânta Maria”‑Techirghiol, arhimandritul Dionisie Constantin, consilier patriarhal, arhimandritul Pavel Toderiță, inspector eparhial, precum și alți slujitori.

În cuvântul de învățătură rostit la momentul rânduit, ierarhul a tâlcuit înțelesurile Evangheliei duminicale (Matei 14, 14‑22). Vorbind despre vindecările săvârșite înainte de hrănirea mulțimilor, a afirmat: „Fără îndoială, într‑o mulţime atât de mare de oameni, au fost mulți bolnavi. Iar mulţi dintre cei vindecați vor fi fost bolnavi de boli grele: orbi, muți, paralitici, demonizați și așa mai departe. Însă Sfinţii Evangheliști trec cu vederea toate şi se opresc numai la minunea înmulţirii pâinilor, pe care o pomenesc toţi cei patru pentru marea ei însemnătate. În această zi, noi suntem mulțimile din Evanghelie. Și noi am venit să‑L întâlnim pe Hristos‑Domnul, am venit să‑L rugăm să ne vindece pe noi și pe bolnavii noștri, am venit să ascultăm cuvintele Lui, să intrăm în comuniune cu El prin rugăciune, prin pâinea pe care El ne‑o dăruiește în Sfânta Euharistie”.

Preasfinția Sa a explicat apoi că, pus înaintea ocaziei de a săvârși o faptă bună, fiecare dintre noi are o atitudine defensivă, asemenea Apostolilor: „În cuvinte puține, Evanghelia de azi ne spune că, după ce le‑a vorbit întreaga zi despre Împărăția lui Dumnezeu, pe când ziua se cobora spre seară, din îngrijorare, Apostolii Îi cer Domnului să dea drumul mulțimii, ca fiecare să meargă în satele învecinate pentru a găsi mâncare și adăpost. În fața nevoii reale a mulțimii de a primi hrană după o zi de lipsă, ucenicii au găsit soluția: «Dă drumul mulțimii». Cu alte cuvinte, fiecare să se descurce singur. De câte ori nu procedăm și noi la fel? Vedem un om aflat în nevoie și spunem: «Dumnezeu să‑l ajute!», fără să ne întrebăm dacă nu cumva Dumnezeu vrea să‑l ajute prin mâinile noastre. De aceea răspunsul lui Hristos, «Dați‑le voi să mănânce!», îi surprinde pe Apostoli și ne surprinde și pe noi”.

Totodată, Episcopul‑vicar patriarhal a explicat că problema egoismului care generează sărăcie, deși pornește de la un nivel personal, se manifestă în toate structurile societății umane: „Noi, oamenii, atunci când avem, sau nu prea avem, sau avem puțin, căutăm să păstrăm cu crispare ceea ce ni se pare că deținem. Încercăm să administrăm ce avem ca și cum puținele noastre bunuri ar putea să ne genereze siguranța, dacă le păstrăm bine. În schimb, logica Domnului Hristos este logica darului. A iubi, în Sfânta Evanghelie, dobândește de multe ori forma verbelor a dărui sau a împărți. Minunea înmulțirii pâinilor ne arată că Domnul Iisus Hristos nu ține cont de cantitatea pâinilor, ci El vrea ca pâinea existentă să fie împărțită. Aceasta este logica Evangheliei. Noi socotim că siguranța vine din ceea ce păstrăm. Dumnezeu ne spune că adevărata binecuvântare vine din ceea ce dăruim. Când pâinea mea devine pâinea noastră, atunci și puținul ajunge. În schimb, foamea începe atunci când eu țin pâinea doar pentru mine, când oameni, instituții sau țări întregi, bogate și sătule, țin doar pentru sine pâinea lor, peștii lor, bunurile lor, refuzând să împartă cu cei flămânzi. A sătura foamea pământului, a tuturor oamenilor, este posibil și azi. Există pâine și hrană suficientă în lumea creată de Dumnezeu, deși sunt destui cei care încearcă să ne explice că suntem prea mulți oameni, iar resursele planetei sunt limitate și, pe cale de consecință, ar trebui redus numărul celor care cer, nu al celor care au. Însă Dumnezeu, Care a spus «creșteți și vă înmulțiți, umpleți pământul și‑l stăpâniți», a făcut‑o ca noi, oamenii, «să avem viață și din belșug să avem». Pentru aceasta, trebuie să învățăm mereu că belșugul oferit de Dumnezeu Creatorul trebuie împărțit, distribuit, începând de la noi. Astăzi nu este nevoie de înmulțiri miraculoase, ci este nevoie să‑l învingem pe Goliatul egoismului nostru, al risipei de hrană și al agonisirii belșugului lumii în doar câteva mâini”.