Precum în cer așa și pe pământ
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XIX, V, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 252
Cererea aceasta vrea să spună: După cum acolo sus în cer toate se petrec fără de nici o piedică, iar îngerii nu împlinesc numai unele porunci, iar pe altele le calcă, ci pe toate le fac și cu toții se supun - că sunt puternici în virtute, spune psalmistul făcând cuvântul Lui (Psalmul 102, 21) -, tot așa învrednicește-ne și pe noi oamenii să nu facem pe jumătate voința Ta, ci să o împlinim în întregime, așa cum Tu voiești!
Ai văzut că ne-a învățat să fim modești, arătându-ne că virtutea nu se datorează numai râvnei noastre, ci și harului de sus? Și iarăși, ne-a poruncit ca fiecare din noi, când ne rugăm, să ne rugăm și pentru binele întregii lumi. Că Domnul n-a spus: Facă-se voia Ta în mine sau în noi, ci: Facă-se voia Ta pretutindeni pe pământ, ca să dispară înșelăciunea, să se sădească adevărul, să se stârpească orice păcat, să se întoarcă din nou virtutea, să nu mai fie nici o deosebire între pământ și cer. Dacă s-ar face asta, spune Domnul, nu s-ar mai deosebi cele de jos de cele de sus - deși prin firea lor sunt deosebite unele de altele -, pentru că pământul ne-ar arăta alți îngeri.”
Origen, Despre rugăciune, Introducere, XXVI, 1, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 7, p. 254
„Când ne rugăm, fiind încă pe pământ, și știm că în cer se împlinește voia lui Dumnezeu de toate ființele cerești, atunci să ne rugăm ca și noi, cei de pe pământ, să împlinim, ca și ei, voia lui Dumnezeu, ceea ce se va și întâmpla dacă nu facem nimic împotriva voii Lui. Iar dacă, așa cum se face în cer voia lui Dumnezeu, va fi îndeplinită și de noi pe pământ, atunci și noi ne vom asemăna ființelor cerești.”
(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)