Prezentare de carte: „Credinţa ne dă stabilitate şi sens“

Expresia „împărtăşire cu Dumnezeu Cuvântul“ desemnează, întâi de toate, împărtăşirea euharistică cu Trupul şi Sângele Domnului. Dar Sfânta Scriptură şi Sfinţii Părinţi văd în aceasta şi un alt mod de împărtăşire: împărtăşirea cu Dumnezeu Cuvântul prin cuvânt, care pregăteşte unirea deplină cu Hristos în Euharistie, „piscul vieţii duhovniceşti“ (cf. Nicolae Cabasila). Cuvântul în Liturghie este un cuvânt cu putere care nu doar informează, ci împlineşte comunicarea şi comuniunea omului cu Dumnezeu, pregătind unirea deplină cu El prin împărtăşirea euharistică. Datorită acestui fapt, deşi textul slujbei este mereu acelaşi, iar citirile biblice se repetă cu o anumită regularitate, Liturghia ne zideşte continuu.

Citirile biblice, alături de omilia care le însoţeşte, constituie momentul culminant al Liturghiei Cuvântului. Prin tâlcuirea omiletică, cuvântul scripturistic este actualizat pentru adunarea euharistică din locul şi timpul săvârşirii slujbei şi dăruit ei spre împărtăşire, căci hrană adevărată sunt toate „cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături“ (I Timotei 4, 6). De aceea, predicatorul trebuie să se pregătească continuu, prin rugăciune şi studiu, străduindu-se neobosit să vestească cu putere Evanghelia lui Hristos. Astăzi, societatea în care trăim are nevoie de împărtăşirea cu, de şi din Cuvânt. Este nevoie de acel cuvânt cu putere multă care, ajungând la urechile inimii noastre, să nască în noi metanoia, transformarea interioară de care vorbesc Părinţii duhovniceşti. Înţelegând că foamea şi setea după Cuvântul lui Dumnezeu n-au fost nicicând mai mari decât acum, Preasfinţitul Episcop Irineu Pop Bistriţeanul - urmând Sfântului Apostol Pavel care spune corintenilor: „Vai mie de nu voi binevesti!“ (I Corinteni 9, 16) - ne oferă un preţios buchet de predici şi cuvântări, o fărâmă din cuvântul vieţii veşnice, sub titlul „Vestirea Evangheliei Mântuirii. Predici la Duminicile de peste an“. Volumul, structurat în cinci părţi, urmează un fir tematic excelent realizat. Astfel, prima parte cuprinde unsprezece predici la duminicile Penticostarului, cu teme dintre cele mai incitante: Hristos ne-a trecut din moarte la viaţă, Învierea Domnului - uşă spre eternitate, Maica Domnului, Izvorul apei vieţii. Cea de-a doua parte, dedicată perioadei Octoihului, este cea mai extinsă, cuprinzând treizeci şi două de predici cu teme deosebite: Hristos şi pedagogia dragostei Sale, Credinţa ne dă stabilitate şi sens, Gustând din ospăţul duhovnicesc sau Rugăciunea inimii - o respiraţie duhovnicească. Partea a treia ne prezintă perioada de pregătire sufletească a turmei cuvântătoare în vederea primirii acelei lumini line ce coboară, an de an, în sufletul fiecăruia în noaptea Sfintelor Paşti. Temele acestei părţi au o încărcătură harică deosebită: Iertarea Tatălui ceresc, Paradisul Ortodoxiei, Să medităm suprem la Jertfă sau Să preţuim măreaţa răscumpărare. În cadrul părţii a patra regăsim zece predici dedicate celor trei duminici speciale din cuprinsul anului liturgic, ale căror teme sunt balsam mângâietor pentru sufletele noastre: Sfânta Cruce - şcoală a virtuţii, Sub acoperământul Dumnezeului nostru, Nobleţea creştinului, În lumina lui Hristos. Aruncând mrejele mai la adânc, vom descoperi o adevărată comoară de învăţături ale cărei teme duhovniceşti sunt ziditoare de suflet, pregătindu-l pe credinciosul care doreşte să-şi conformeze viaţa poruncilor date de Hristos, pentru înţelegerea vieţii celei noi, o viaţă ancorată cu şi în Hristos, Care zice: „Pildă v-am dat vouă“ (Ioan 13, 15); „Învăţaţi-vă de la Mine!“ (Matei 11, 29). Toate predicile şi cuvântările expuse în acest volum sunt în continuitate cu citirile biblice şi au drept scop actualizarea cuvântului, pentru a-l face asimilat hic et nunc de adunarea euharistică. Temele sunt dezbătute din perspectiva actuală a propovăduirii şi, prin aceasta, învaţă adunarea să se unească în iubire şi credinţă, oferindu-se pe ea însăşi, cu toată viaţa sa, lui Dumnezeu, în jertfa euharistică. Sunt, deci, teme foarte actuale, împletite cu experienţa acumulată în decursul activităţii sacerdotale a Preasfinţiei sale. Volumul ne introduce în atmosfera întâlnirii cu Hristos, arătându-ne importanţa libertăţii de a gândi mai departe de limitele acestei lumi şi de a trăi în lumina lui Hristos, pentru a deveni „lumina lumii“ (Matei 5, 14), „sarea pământului“ (Matei 5, 13) şi „aluatul care dospeşte toată frământătura“ (I Corinteni 5, 6).