Prima biserică românească din Donduşeni

Orice altar ortodox românesc înălţat în Basarabia este o izbândă a adevărului istoric şi o mărturisire jertfelnică a credinţei strămoşeşti. Cu cât ele vor fi mai multe şi mai puternice, cu atât conştiinţa unităţii de neam va rodi şi va învinge nedreapta şi vremelnica înstrăinare de fraţi. La Donduşeni, în nordul Mitropoliei Basarabiei, preotul Roman Botezat a zidit o impunătoare biserică ştefaniană, care adună vorbitori de limbă română şi rusă, dovedind prin aceasta că acolo unde este credinţă, Dumnezeu poate fi mărturisit împreună de toţi, „pre limba“ Sfintei Liturghii. 

 

Donduşeni este un orăşel din nordul Mitropoliei Basarabiei, cu puţin peste 10.000 de suflete, a cărui existenţă se datorează construirii căii ferate Bălţi-Ocniţa, finalizată în toamna anului 1893. La început, s-au ridicat trei case în apropierea gării feroviare, pentru ca după 1905 să se construiască, de o parte şi de alta a unicului drum existent, astăzi Strada Independenţei, primele locuinţe particulare. 

Din Donduşeni s-a ridicat, ca membru al Sfatului Ţării, plutonierul-major al regimentului de infanterie din Odesa, Simeon Galischi, ca să voteze Marea Unire cu ţara de la 1918, şi care avea să sfârşească dramatic apoi, în 1940, din cauza cumplitei represiuni staliniste. 

 

Oraşul a cunoscut jugul mosculesc 106 ani, dar şi momente de pace şi înălţare, când fruntaşi ai vieţii publice, politicieni, artişti din România Mare treceau pragul aşezării pentru a organiza expoziţii, a cuvânta sau a cânta, precum Maria Tănase sau soprana Tamara Ciobanu, într-o hală ridicată între un cinematograf şi o biserică din localitate. Donduşeni a pierdut în marele război 17 dintre fiii săi, iar în timpul foametei din 1946-1947, alte 23 de suflete. În 1949, „deschiaburirea“ a deportat în străfundurile Siberei 41 de suflete nevinovate din Donduşeni. În 1957, localitatea avea să fie declarată oraş.

 

Astăzi, în Donduşeni activează o sumedenie de secte, dar există şi două biserici creştine. Una dintre ele, cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului“, aparţine Mitropoliei Basarabiei şi a fost ridicată, cu mare jertfă, în ultimii ani, prin strădania părintelui paroh Roman Botezat, care recent ne-a vizitat la redacţie.

 

„Parohia noastră este înfiinţată din anul 2007. La început, am improvizat un mic paraclis. Apoi, în 2009, cu ajutorul Bunului Dumnezeu şi cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Petru, Mitropolitul Basarabiei, am pus piatra de temelie la noua biserică ştefaniană. În 2010 am zidit pereţii, în următorii doi ani am acoperit-o cu tablă şi i-am montat geamurile, iar în 2013 am tencuit-o. La acest ceas, cu mila lui Dumnezeu şi cu ajutorul pe care îl sperăm de la credincioşi, suntem pregătiţi pentru a o picta. Am fost ajutaţi de foarte mulţi credincioşi, chiar şi de aici din România“, ne-a mărturisit părintele.

 

Parohia adună 250 de familii de români, dar şi concetăţeni care vorbesc limba rusă, majoritari în oraş, dar care s-au apropiat de biserica românească.

 

„De când slujim noi, cu ajutorul lui Dumnezeu, lumea a început să vină la biserică, astfel încât, în prezent, avem constant la slujbe câte 60-70 de credincioşi. Cele mai delicate probleme cu care ne confruntăm sunt cele referitoare la faptul că de foarte multe ori suntem acuzaţi de cealaltă mitropolie că suntem cu românii, că am fi necanonici, ceea ce pentru unii credincioşi, care nu cunosc istoria Bisericii şi a neamului românesc, înseamnă tulburare, instabilitate şi dezbinare. De aceea, noi promovăm identitatea noastră şi valorile naţionale, pentru ca oamenii să le cunoască, misiune extrem de importantă într-o societate atât de divizată. Facem eforturi să păstrăm o relaţie bună cu credincioşii vorbitori de limbă rusă care vin la biserica noastră. De aceea, facem câte o ectenie şi în limba pe care ei o vorbesc. În felul acesta cultivăm pacea, promovăm valorile Bisericii noastre strămoşeşti, apropiindu-i şi pe aceşti fraţi întru credinţă, care au început să apeleze la serviciile noastre“, ne-a mai mărturisit părintele Roman Botezat.

Despre sine, tânărul preot vorbeşte puţin. Este bucuros că după studiile teologice săvârşite la Galaţi şi la Iaşi s-a întors împreună cu soţia Elena acasă, în Basarabia, cu o putere nouă şi fericit că slujeşte „în mijlocul fraţilor, care au atât de mare nevoie de lumină. Această dragoste o împărtăşesc cu toată fiinţa mea şi credincioşilor. Implicarea multor creştini din România în ridicarea noii biserici a demonstrat că nu suntem singuri, părăsiţi, ci fraţi împreună, vorbim aceeaşi limbă, avem aceeaşi cultură şi aceeaşi credinţă, mărturisindu-L pe Dumnezeu la fel, ceea ce este foarte important. Dacă vorbim limba română, aparţinem firesc de Patriarhia Română, aşa cum ne spun şi canoanele Bisericii. Aş dori să-i mulţumesc şi domnului primar Semion Rotaru, care, deşi aparţine unui partid politic care în istorie a prigonit Biserica, face foarte mult pentru Biserica românească. Nu demult a semnat şi o înfrăţire între oraşul Donduşeni şi Târgu Neamţ, de la care sperăm multe roade“, ne-a mai spus părintele Botezat. 

 

Tânărul preot, care provine dintr-o familie de preoţi şi are trei copii, Daniel, Anastasia şi Teofil, se bucură de sprijinul preotesei, mai ales în timpul slujbelor, unde „am început să cântăm în stilul psaltic, ca aici în ţară, nu ruseşte ca la noi, pentru că este nevoie şi de acest fel de apropiere, de înnoire a mentalităţii. Omul îşi schimbă mentalitatea numai când vede şi are cu ce compara“, ne-a mai spus cucernicia sa. 

 

Părintele Roman Botezat se simte mai mult preot misionar, mai ales că noua biserică a necesitat foarte multă jertfă. Dar îi mulţumeşte lui Dumnezeu că l-a ajutat şi l-a învrednicit cu o asemenea lucrare, atât de necesară românilor de peste Prut.