Inginerul Vasile Balcan, fermier: „Instabilitatea din piață îi afectează pe agricultori, costurile de producție au crescut foarte mult”

Inginerul Vasile Balcan este unul dintre cei mai cunoscuți fermieri și antreprenori din agrobusinessul românesc, care activează pe raza județului Neamț, la Roman. Pe lângă sectorul vegetal pe care l-a dezvoltat în ani de muncă și dedicare, acesta conduce și propria companie de transport cereale, care ajung atât în România, cât și la export. Volatilitatea din piață, costurile de producție în creștere și schimbările climatice l-au determinat pe fermierul cu experiență să facă schimbări destul de dese la nivel de companie. Uneori, deciziile au fost luate greu, dar s-au dovedit necesare pentru supraviețuirea într-o perioadă în care firme mari din domeniu au falimentat. 

După o întreagă viață dedicată agriculturii, fermierul ar vrea să poată oferi un prognostic mai clar în ceea ce privește acest sector, dar instabilitatea de care se lovește în ultima perioadă l-a determinat să nu poată face acest lucru. Pe de altă parte, a reușit să ne ofere o radiografie foarte bună a acestui sector, prin prisma propriei experiențe.

Inginerul Vasile Balcan, fermier de excepție și antreprenor cu viziune

Antreprenorul Vasile Balcan se ocupă cu agricultura de zeci de ani, timp în care s-a adaptat provocărilor din domeniu și din piață, având în vedere că este managerul fondator al unei firme de transport cereale, MARSAT SA, pe care a dezvoltat-o de-a lungul timpului.

Vasile Balcan a absolvit ­Liceul de Mecanică Agricolă ­Roman în 1975, însă este și absolvent al Facultății de Mecanică Agricolă din cadrul Institutului Politehnic Iași, Facultatea de Mașini Agricole și al unui curs postuniverisar în agricultură.

După finalizarea studiilor universitare, în 1981, a fost repartizat ca inginer stagiar al SMA Bâra, iar între anii 1982 și 1986 a lucrat în cercetare, ca şef de Laborator de Mecanizare Cultură Sfeclă de Zahăr din cadrul Stațiunii de Cercetare Roman. Ulterior, a devenit inginer-şef al SMA Bâra, în 1990 fiind numit director. Astfel, societatea s-a privatizat sub numele de ­MARSAT SA, dezvoltându-se ca lider al pieței agricole din regiunea Moldovei, având ca obiect depozitarea, transportul și pro­ducția agricolă din domeniul vegetal, după cum a spus fermierul Vasile Balcan.

„Odată cu ieșitul în producție, în 1981, am pus bazele a ceea ce urma să realizez pe parcurs. Am cochetat vreo doi ani cu cercetarea, dar apoi am ieșit din nou în producție. Practic, în 1991 am privatizat fostul Agromec Roman Bâra și am făcut Societatea MARSAT SA Roman, care există în prezent și pe care o conduc. Am desfășurat tot felul de activități de-a lungul anilor ca să menținem profitabilitatea firmei, iar pe cele care au mers le-am păstrat, pe cele care nu au mers, le-am desființat: începând de la exploatare forestieră, fabrică de lapte, fabrică de pâine, fabrică de biodiesel. Am fost ­primii care am adus cultura de rapiță pe zona Moldovei pentru biodiesel. Acum desfășurăm și activitate agricolă, avem o exploatație care a însumat 4.000 de hectare, în județele Bacău, Nemț, Botoșani, însă acum am rămas cu 2.000 de hectare, doar în județul Neamț. Facem comercializare de cereale și plante oleaginoase prin silozul pe care îl avem, ce are o capacitate de 120.000 de tone la această dată”, a spus fondatorul celei mai ­cunoscute firme de transport ­cereale din zona Moldovei.

Un an agricol bun pentru culturile semănate în toamnă, dar floarea-soarelui și porumbul sunt afectate de secetă

Pe cele 2.000 de hectare ale fermei conduse de inginerul ­Vasile Balcan au fost cultivate, în acest an agricol, orz, grâu, rapiță, floarea-soarelui și ­porumb. Culturile au fost bune până când seceta a pus stăpânire pe o mare parte din țară. Pro­ducțiile finale au fost contorizate în toamnă, însă cert a fost că plantele semănate în primăvară au avut mult de suferit.

„Facem și finanțări de înfiin­țări de culturi oferind motorină, semințe, pesticide, îngrășăminte și chiar utilaje agricole, cu plata în produse, la recoltare. Cele 2.000 de hectare pe care le-am lucrat în acest an agricol au fost cultivate cu: 200 de hectare de orz, 160 de hectare de grâu, rapiță 240 de hectare, iar în primăvară am pus floarea-soarelui pe 630 de hectare, restul fiind acoperite cu porumb. Ca și producții, ne-am situat bine, în sensul în care culturile de toamnă au fost destul de bune, însă cele de primăvară au suferit de secetă foarte mult chiar în perioada în care trebuia să se umfle bobul. A fost o etapă, în perioada polenizării de 39-40 de grade Celsius, când unele plante n-au mai fructificat”, a declarat antreprenorul.

„Au fost probleme în Portul Constanța și fermierii au rămas cu marfa pe stoc”

Pe lângă situația din câmp, legată de secetă și dezvoltarea plantelor, fermierii au întâmpinat și provocări legate de stocare. Cei care ar fi trebuit să ducă cereale la export au avut probleme în vară, în Portul Constanța, și nu și-au putut încasa banii pe marfă. Mai departe, le-a fost foarte greu să-și achite creditele, a explicat Vasile Balcan.

„La orz am făcut 6.700 de kilograme la hectar, la grâu 6.100 de kilograme la hectar și 3.550 la rapiță. Avem depozite de peste 120.000 de tone, deci avem capacitate de stocare. Noi livrăm cereale la Constanța, nu facem export direct, ci prin traderii internaționali care există la noi. Intern, consumul este mic, livrăm la Agricola Internațional grâu și porumb, cu ei colaborăm foarte bine. În port am avut mari probleme. Au fost discuții aprinse atât cu Ministerul Agriculturii, cât și cu cel al Transporturilor, pentru că de când s-a creat culoarul pentru Ucraina, noi nu mai avem acces în Portul Constanța. Aceasta este o problemă foarte mare pentru că marfa care trebuia livrată, noi nu o puteam da. În plus, din cauza falimentării unor firme din agrobusiness, nu se mai dau avansuri pe certificatele de depozit și asta ne afectează pentru că tot ce am recoltat în campanie și am achiziționat în siloz nu s-a putut încasa imediat. La rândul nostru, trebuie să plătim producătorilor agricoli, practic marfa este susținută pe credit bancar, credit care acum e destul de scump pentru noi”, a opinat fermierul.

Omul de agrobusiness deține mai multe mașini pentru transport cereale și a menționat că anul acesta, din fericire, prețurile pentru producții au fost bune. Cu toate acestea, din cauza problemelor din port, banii au rămas neîncasați o lungă perioadă, iar marfa a așteptat mult timp în siloz.

La grâu, s-a mai înregistrat o problemă în acest an: lipsa proteinei din bob, lucru care îl face să nu fie panificabil și automat să-i scadă prețul la vânzare.

„Avem TIR-uri care circulă în zonă pentru aprovizionarea ­silozului, am avut 25 de mașini, acum avem vreo 14. Orzul am reușit să îl vând cu 850 de lei pe tonă, rapița la o medie de 2.500 de lei pe tonă, dar cum spuneam, am stat cu ea în silozuri pentru că nu aveam trenuri și automat a fost contractată, dar neîncasată. La grâu, în toată România a apărut problema lipsei proteinei. Dacă anul trecut am dat grâul de panificație la furaj, cu proteină de peste 12%, anul acesta avem foarte puțin grâu care se încadrează la panificabil și atunci prețul de valorificare scade cam cu 125 de lei la tonă față de panificație. Noi mai avem un dezavantaj, că suntem departe de port, trebuie să suportăm și cheltuielile de transport”, a mai explicat Vasile Balcan.

Fermierul a renunțat la soia și sfecla de zahăr din cauza schimbărilor climatice care i-au adus pierderi majore în aceste culturi

Vasile Balcan a relatat că, din cauza schimbărilor climatice, de-a lungul timpului a fost nevoit să renunțe la culturi care ocupau suprafețe considerabile, cum ar fi sfecla de zahăr, pe care o cultiva pe 800 de hectare în trecut. Nici soia nu a stat mai bine. Din cauza secetei, pierderile au fost chiar și de 100%, motiv pentru care nu a mai fost cultivată în fermă. Irigațiile nu reprezintă, deocamdată, o opțiune în zonă din cauza lipsei infrastructurii.

„Din păcate, irigații nu putem face, deși avem două râuri în zonă, Moldova și Siretul, care străbat terenurile. Deși am încercat, nu există infrastructură, practic, o investiție de la zero ar însemna cheltuieli foarte mari pentru societate.”

Multe firme din agrobusiness au falimentat, sub povara costurilor mari de producție

Inginerul Vasile Balcan a atras atenția că volatilitatea pieței, atât în țară, cât și la nivel internațional, a determinat ca mai multe firme cu capital românesc, din zona Moldovei, să falimenteze. Creșterea costurilor de producție și prețurile din ce în ce mai mari la carburant și inputuri au făcut aproape imposibilă supraviețuirea unor ferme cu renume în piață, lucru de care s-a declarat îngrijorat.

„Deși am obținut prețuri bune, nici anul acesta, la valorificare, nu s-au dovedit în concor­danță cu cheltuielile de pro­ducție. Practic, dacă în ultimii ani prețurile au tot crescut, au fost majorări substanțiale. Spre exemplu, pentru îngrășăminte a ajuns 5.000 de lei tona, lucrăm acum cu motorină de 10 lei/litru, salariile angajaților au crescut de vreo patru sau cinci ori în ultimii cinci ani. Toate acestea contribuie la coșul de cheltuieli pentru fiecare cultură în parte. Am tras cât am putut din producție, dar și aici este o limită atât timp cât nu este corelată valorificarea cu prețurile și cu cheltuielile efective, acest lucru nu s-a mai întâmplat în ultimii ani și, ca atare, deja societățile agricole sunt decapitalizate. Numărul falimentelor este în creștere și unele sunt numai formale. Deja au falimentat firme mari din zonă care făceau comercializare și finanțări, lucru care în piață nu este bun deloc”, a menționat inginerul Vasile Balcan.

Agricultorii fac rabat de la calitate pentru a-și putea duce mai departe activitatea îngreunată de costul motorinei

Viitorul sectorului agricol pare incert în viziunea fermierului din zona Moldovei. Impredictibilitatea din piață nu face altceva decât să scadă calitatea pro­ducției și, de aici, problemele în lanț care afectează fermele.

„Acum, de la o simplă vorbă sau remarcă a unei persoane de la vârf se pot schimba, peste noapte, foarte multe. Suntem la voia întâmplării, nu putem preconiza dacă costurile pe producție vor scădea sau vor crește. De câțiva ani buni suntem în situa­ția în care, efectiv, nu putem face nici un deviz de lucrări atât timp cât nu avem un preț de valorificare, nu știm nici cheltuielile și atunci încercăm tot felul de artificii. De exemplu, la îngră­șăminte reducem norma, dar reducem și producția. Nu mai scoatem calitate, avem grâu fără proteină pentru că nu am avut fertilizare cu azot când a trebuit.”

Și cheltuielile cu lucrările anuale au crescut considerabil. Fermierii încearcă să reducă din cantitățile de îngrășăminte, dar tehnologia nu mai este respectată, implicit nici producțiile nu mai sunt cele scontate.

„Cam acum cinci ani, noi nu depășeam cheltuiala de 3.000 de lei pe hectar pentru nici o cultură. Prețurile de valorificare de atunci le avem și astăzi, ori de atunci și până acum costurile s-au schimbat, fără 5.500-6.500 de lei la hectar nu se poate face nici o cultură. Asta este la nivel de țară, scăzând foarte mult îngrășămintele a scăzut și calitatea producției. Toată lumea încearcă să se limiteze, iar fără a respecta o tehnologie cap-coadă nu poți să zici că faci agricultură, nu iese ce trebuie. Nu pot să dau o prognoză pentru că există o instabilitate în piață”, a conchis inginerul Vasile Balcan.