Primul praznic închinat Maicii Domnului la Catedrala Patriarhală
Biserica Ortodoxă sărbătorește anual, la data de 8 septembrie, praznicul Nașterii Maicii Domnului. Cu acest prilej, la Catedrala Patriarhală din București, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop‑vicar patriarhal, a săvârșit Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, slujitori ai lăcașului de închinare.
La momentul rânduit de după citirea pasajului evanghelic al zilei (Luca 10, 38‑42; 11, 27‑28), Preasfinția Sa a rostit un cuvânt de învățătură în care a explicat faptul că Maica Domnului s‑a bucurat de cinstirea Bisericii încă de la începuturile ei: „Ne aflăm la începutul anului bisericesc care, potrivit rânduielii vechi a Bisericii, debutează la data de 1 septembrie și se sfârșește la 31 august. Prima mare sărbătoare a anului bisericesc este praznicul în care ne aflăm astăzi, Nașterea Maicii Domnului. Nu știm când s‑a născut Maica Domnului, fiindcă toate cele pe care Biserica le reține despre părinții Maicii Domnului, despre felul nașterii ei și despre celelalte lucruri le aflăm din Sfânta Tradiție, adică din scrierile apocrife și din memoria vie a Bisericii care a păstrat figura și persoana Maicii Domnului în inima ei, Maica Domnului însăși fiind o icoană a Bisericii. Știm că Maica Domnului a fost prețuită și cinstită de ucenicii și Apostolii Domnului, a fost ocrotită de cel mai apropiat Apostol, Sfântul Ioan Evanghelistul, și ea era inima Bisericii din Ierusalim, care petrecea în rugăciune și în așteptarea Domnului. Iată, deci, că Biserica de la bun început a cinstit‑o pe Maica Domnului, cum ne arată și Evanghelia de astăzi care ne vorbește despre prânzul pe care surorile Dreptului Lazăr l‑au pregătit pentru cerescul lor musafir, Mântuitorul Iisus Hristos, și pentru ucenicii Lui. Pe când le vorbea Iisus celor adunați în casa Martei și Mariei, «o femeie din mulțime, ridicând glasul, I‑a zis: Fericit este pântecele care Te‑a purtat și fericit este pieptul la care ai supt!», referindu‑se astfel la Maica Domnului care L‑a purtat în pântece pe Hristos, Izvorul vieții, L‑a hrănit la pieptul ei, L‑a ocrotit și L‑a însoțit adeseori în activitatea Lui publică în Țara Sfântă”.
După ce Preasfinția Sa a prezentat istoria răspândirii sărbătorii Nașterii Maicii Domnului, acesta a ilustrat motivul pentru care, deși data evenimentului prăznuit nu este cunoscută, ziua de 8 septembrie a fost aleasă pentru celebrarea sa: „Sfinții Părinți au stabilit ca această sărbătoare să fie prăznuită la începutul anului bisericesc pentru că Maica Domnului, numită în cărțile noastre liturgice Eva cea nouă, este femeia de care vorbește Cartea Facerii în capitolul al 3‑lea, într‑un text pe care Biserica îl numește «protoevanghelie», adică prima veste bună, când Dumnezeu anunță că sămânța femeii va zdrobi capul șarpelui‑diavol care a ispitit‑o pe Eva cea veche să încalce porunca dată de Dumnezeu primilor oameni. De aceea, Eva cea veche a fost numită și Eva morții, pentru că prin păcatul neascultării săvârșit de ea, la care s‑a asociat îndată și Adam, a intrat moartea în lume, iar Sfântul Apostol Pavel ne învață că moartea a trecut la toți oamenii. Dar, la plinirea vremii, Dumnezeu binevoiește să o trimită în lume pe Eva cea nouă, Maica vieții, numită așa pentru că în ea S‑a sălășluit Viața însăși, Mântuitorul Iisus Hristos. (...) Sărbătoarea aceasta a fost fixată acum pentru a arăta că Maica Domnului este urmașa care prin ascultare desăvârșită vindecă păcatul neascultării celei dintâi femei. A fost aleasă ziua a 8‑a din luna septembrie pentru că, în spiritualitatea creștină, cifra 8 înseamnă eternitatea sau veșnicia”.
Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române.