Purtarea crucii

Şi El le-a dat poruncă să nu spună nimănui despre El. Şi a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe şi să fie defăimat de bătrâni, de arhierei şi de cărturari şi să fie omorât, iar după trei zile să învieze. Şi spunea acest cuvânt pe faţă. Şi luându-L Petru de o parte, a început să-L dojenească. Dar El, întorcându-Se şi uitându-Se la ucenicii Săi, a certat pe Petru şi i-a zis: Mergi, înapoia mea, satano! Căci tu nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor. Şi chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Marcu 8, 30-34

 Textul Evangheliei de astăzi ne atrage atenţia asupra unui îndemn al Domnului Iisus Hristos: „Cine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze Mie!Î Fiecare zi a vieţii noastre trebuie să fie un timp al purtării crucii, un timp al împlinirii poruncilor Domnului Hristos. Dacă ne facem un proces de conştiinţă vom descoperi că avem sincope în viaţa duhovnicească. Au fost zile sau perioade mai mari de timp când am renunţat la Cruce. Uneori grijile şi necazurile ne-au copleşit şi am căzut în dez­nă­dejde, însă mâna ocrotitoare a Domnului Hristos ne-a ridicat şi ne-a înălţat. Din aceste întâmplări învăţăm că există o şcoală a Crucii şi a purtării Sfintei Cruci. Prin Cruce învăţăm răbdarea şi smerenia. Sfântul Maxim Mărturisitorul ne învaţă astfel: „Prin linia verticală, Crucea Îl arată pe Dumnezeu, iar prin linia orizontală se arată toată zidirea în legătură desăvârşită cu Dumnezeu, neavând alt suport al existenţei afară de Dumnezeu”.