Puţină tihnă la umbra Crucii

Un articol de: Dumitru Păduraru - 09 Mai 2017

Şi după aceea mergea Iisus prin Galileea, căci nu voia să meargă prin Iudeea, deoarece iudeii căutau să-L ucidă. Şi era aproape sărbătoarea iudaică a corturilor. Au zis deci către El fraţii Lui: Pleacă de aici şi du-Te în Iudeea, pentru ca şi ucenicii Tăi să vadă lucrurile pe care Tu le faci. Căci nimeni nu lucrează ceva în ascuns, ci caută să se facă cunoscut. Dacă faci acestea, arată-Te pe Tine lumii. Pentru că nici fraţii Lui nu credeau în El. Deci le-a zis Iisus: Vremea Mea încă n-a sosit; dar vremea voastră totdeauna este gata. Pe voi lumea nu poate să vă urască, dar pe Mine Mă urăşte, pentru că Eu mărturisesc despre ea că lucrurile ei sunt rele. Voi duceţi-vă la sărbătoare; Eu nu merg la sărbătoarea aceasta, căci vremea Mea nu s-a împlinit încă. Acestea spunându-le, a rămas în Galileea. Dar după ce fraţii Săi s-au dus la sărbătoare, atunci S-a suit şi El, dar nu pe faţă, ci pe ascuns. În timpul sărbătorii iudeii Îl căutau şi ziceau: Unde este Acela? Şi cârtire multă era despre El în mulţime; unii ziceau: Este bun; iar alţii ziceau: Nu, ci amăgeşte mulţimea. Totuşi, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea despre El pe faţă. Ioan 7, 1-13

Evanghelia de astăzi ne aminteşte despre cuvintele Domnului Iisus Hristos: „Pe Mine Mă urăşte lumea pentru că Eu mărturisesc despre ea că lucrurile ei sunt rele.” Putem constata că unii resping învăţăturile Mântuitorului deoarece sunt cuprinşi şi împovăraţi de multe păcate. Viaţa lor are multe umbre şi lucruri care din punct de vedere moral sunt condamnabile. Aceştia sunt tentaţi, fără o judecată obiectivă de valoare, să privească cu superioritate spre învăţăturile Domnului Hristos. Alţii se amăgesc cu impresia sunt liberi şi pot dispune cum doresc de viaţa lor. Însă, viaţa unui creştin trebuie să se ghideze după poruncile Mântuitorului. Lenea, uitarea, nepăsarea sunt cele care ne ţin departe de Fiul lui Dumnezeu. Unii afirmă că învăţăturile creştine nu ar mai fi aplicable omului modern. Dar cei de astăzi nu au şi ei nevoie de stâlpii moralităţii şi ai normalităţii? Chiar şi în secolul vitezei avem nevoie de puţină tihnă la umbra Crucii şi de un bob de lumină din Hristos Lumina lumii.