Rânduieli liturgice: Taina Mirungerii - Cincizecimea personală

Puţini credincioşi cunosc faptul că în ziua săvărşirii Botezului (de regulă la 40 de zile de la naştere), pruncul primeşte nu una, ci trei Sfinte Taine, numite de către liturgişti „taine de iniţiere creştină“. Dacă prin Botez se primeşte calitatea de creştin, prin Mirungere se confirmă acest lucru şi totodată se primesc darurile Sfântului Duh. Prin Mirungere, adică prin ungerea cu Sfântul şi Marele Mir în nouă locuri de pe trupul celui botezat, se pecetluiesc totalitatea simţurilor umane cu puterea Sfântului Duh, care se coboară în chip nevăzut sălăşluindu-se în inima primitorului. Conform Sfântului Chiril al Alexandriei, noul botezat este uns la frunte pentru luminarea minţii, la ochi, pentru luminarea vederii, la nări pentru ca cel uns să fie bună mireasmă a lui Dumnezeu, pe gură pentru a păzi vorbirea, la urechi ca auzul să se supună tainelor dumnezeieşti, pe piept, împotriva uneltirilor diavoleşti, precum şi pe spate, mâini şi picioare pentru sfinţirea căilor şi a faptelor. La administrarea acestei Taine, preotul rosteşte „pecetea darului Sfântului Duh“, arătând semnul văzut şi pecetluirea fiecărui membru al Bisericii.

De aceea, această Sfântă Taină a fost numită de către părintele Alexander Schmeman, „Cincizecimea personală“ adică o însuşire proprie a harului lui Dumnezeu pentru a se întări viaţa creştină dobândită la Botez. Prin acest ritual se îndeplinesc astfel, cuvintele Mântuitorului Hristos ca fiecare dintre noi să ne naştem din nou „din apă şi din Duh“.