Răspunsuri duhovniceşti: Dialogul cu persoane aparţinând altor confesiuni

Părinte, în ce măsură poate fi desfăşurat un dialog între un creştin ortodox şi o persoană aparţinând unei alte confesiuni?

Ca preot, pot avea dialog cu orice persoană aparţinând altei confesiuni fără probleme. Oficial, am făcut parte, mai mulţi ani, din Comisia pentru dialogul teologic dintre ortodocşi şi catolici din Elveţia. Din comisie făceam parte numai teologi. Dacă e vorba însă de dialogul dintre un creştin ortodox şi o persoană de altă confesiune, cuvântul "dialog" mi se pare prea tehnic pentru a-l folosi în acest cadru. Mai cu seamă pentru că în ţara în care mă aflu, ortodocşii nu sunt priviţi cu ostilitate. Ocazional, unii enoriaşi îmi spun că poartă uneori discuţii privitoare la religia fiecăruia, dar mai curând ca titlu informativ. Ştim că în jurul persoanelor care vin din ţările Europei de Est pot exista idei preconcepute. Secole de dispute teologice-bisericeşti între Occidentul şi Orientul creştin nu puteau să nu lase urme în conştiinţa colectivă a celor două părţi, pe care le putem identifica şi în moştenirea culturală. Noi, ortodocşii, ar trebui să ne eliberăm mai curând de complexul de inferioritate care nu-şi are originea în credinţa noastră ortodoxă, iar pe de altă parte, să devenim mai instruiţi, la nivelul credincioşilor, cu privire la credinţa pe care o mărturisim. Putem lectura cărţi aparţinând autorilor creştini care nu sunt ortodocşi, dar care se apropie prin opiniile lor de credinţa noastră? Un bun teolog poate lectura orice autor neortodox, fie că se apropie sau nu de confesiunea de credinţă a Bisericii Ortodoxe. Marii Părinţi ai Bisericii au pus în lumină Adevărul dumnezeiesc fiind provocaţi de ereziile cunoscute. Ce să spun mai departe? Fac parte dintre teologii care au studiat şi în Occident (Princeton, SUA). Institut teologic neortodox, aşadar, profesori neortodocşi, conţinutul materiei de studiu neortodox, iar bursa mea de studii acolo a fost obţinută cu binecuvântarea Bisericii Ortodoxe Române. Între teologii catolici şi protestanţi sunt gânditori şi scriitori de mare valoare. Nu trebuie să ne imaginăm doar scrieri ce ar conduce la controverse doctrinare. Trebuie luate în calcul exegezele biblice, studiile de istorie bisericească, compendiile de doctrină. Dacă, ca şi teologi, ne-am feri să citim pe autorii occidentali, de ce ar mai fi plecat atâţia doctoranzi în trecut sau masteranzi astăzi să studieze în Occident? Din punctul meu de vedere, cititul autorilor creştini neortodocşi de talie este şi o provocare, o confruntare cu propriul mod de gândire. Dar, repet, asta o spun în cazul nostru, al teologilor. Nu cred că un credincios ortodox, care nu este teolog, ar putea situa bine lucrurile citind un autor occidental cu idei prea liberale, aşa cum le-ar situa un teolog ortodox. Noi avem atâta literatură ortodoxă de calitate, că n-avem nevoie de o alta pentru a ne întări în credinţă. Pentru erudiţie însă, putem citi şi altceva. Dacă aţi observat, mari teologi şi gânditori români cu trăire n-au ezitat să citeze adesea chiar pe unii mari filosofi clasici din Răsărit şi din Apus, din toate timpurile, chiar şi dinainte de Hristos. Mierea este fabricată de albine din nectarul mai multor soiuri de flori care au primit lumina şi căldura de la acelaşi soare. Cititorul ortodox, dacă n-are suficientă informaţie creştină la bază şi dacă este labil în credinţă, să nu citească orice, fiindcă nu dispune de criteriul selecţiei şi se poate rătăci. Lectura trebuie făcută în acest caz sub atenta îndrumare a preotului duhovnic.