Răspunsuri duhovniceşti: Puterea răbdării

Preasfinţite Episcop Daniil, cât de mult trebuie să înaintăm în răbdare?

O apoftegmă din pateric vorbeşte despre răbdarea avvei Ioan Colov la care a fost supus de avva lui. "Luând avva lui un lemn uscat, l-a răsădit şi i-a zis lui: în fiecare zi adapă acest lemn cu câte un urcior de apă, până ce va face roadă. Şi era departe apa de dânşii, încât se ducea de cu seară şi venea dimineaţa. Iar după trei ani, a trăit lemnul şi a făcut roadă şi, luând bătrânul rodul lui, l-a adus la biserică, zicând fraţilor: luaţi, mâncaţi rodul asultării" (avva Ioan Colov 1). Lemnul uscat al avvei Ioan Colov care a odrăslit şi a rodit nu are asemănare în istoria spiritualităţii biblice şi patristice, decât cu toiagul înflorit al lui Aaron (Numeri 17,8), care avea să fie păstrat în chivotul de la cortul sfânt şi de la templu, alături de tablele legii şi de năstrapa cea de aur cu mană. Dacă toiagul înflorit al lui Aaron este semnul preoţiei levitice, împlinită şi desăvârşită în Hristos Arhiereul cel veşnic, lemnul înverzit al avvei Ioan Colov este pecetea duhovnicească neştearsă a virtuţii ascultării, ilustrată într-un mod unic în această apoftegmă. Ascultarea de fiecare zi şi noapte, vreme de trei ani de zile, a avvei Ioan Colov este unică în spiritualitatea monahală ortodoxă, putând avea asemănare doar cu cele o mie de nopţi petrecute în rugăciune de către Sfântul Serafim, mult mai târziu, pe tainica piatră din pădurile Sarovului. Ce simbolizează acest lemn? Lemnul uscat, udat în fiecare zi cu câte un urcior cu apă, este mai întâi simbolul oricărui suflet aflat întru uscăciune duhovnicească, în al doilea rând este simbolul lumii uscate din pustiul existenţei noastre, iar în al treilea rând, lemnul uscat al avvei Ioan Colov este icoana oricărei comunităţi creştine, parohiale, mănăstireşti sau eparhiale, ce ţi s-a încredinţat de la Dumnezeu pentru a o readuce la viaţă duhovnicească în Hristos, prin darul şi harul Duhului Sfânt. Ascultarea desăvârşită a avvei Ioan Colov, după modelul lui Hristos şi după pilda sfinţilor, nevoinţele şi rugăciunea lui, lacrimile lui şi contemplaţiile de care s-a învrednicit sub nopţile înstelate ale celor trei ani, fac toate cu putinţă minunea înverzirii, înfloririi şi rodirii lemnului ce fusese mai înainte uscat şi a "Cinei cea de taină" din biserica schitului, prin cuvintele marelui şi înţeleptului avvă anonim: "Luaţi, mâncaţi rodul ascultării!" ca semn, dovadă şi expresie a roadei Duhului Sfânt (Galateni 5, 22) din sufletul, viaţa şi trăirea avvei Ioan Colov. Lemnul uscat şi înverzit mai apoi al avvei Ioan Colov se păstrează de-a pururi în mare cinste şi evlavie în chivotul de aur duhovnicesc al Patericului egiptean.