Răspunsuri duhovniceşti: Românii din diaspora îşi regăsesc identitatea în biserică

Părinte, în general, în Occident, ortodocşii participă regulat la serviciul liturgic?

Este o întrebare la care aş putea răspunde şi cu "da", şi cu "nu". Da, sunt un număr de credincioşi care participă în mod regulat la cultul divin public. Sunt cam mereu aceiaşi. Lucrul acesta l-am observat şi la ortodocşii de aici de altă naţionalitate, ca origine, fie ei greci, arabofoni, francofoni… Nu numai la biserica noastră parohială vin mereu cam aceiaşi credincioşi (numărul lor crescând simţitor în ultimii 8-10 ani), dar şi la celelalte parohii româneşti se întâmplă la fel. De altfel, cu privire la acest aspect, lucrurile stau tot aşa şi în ţară. Aş zice chiar că cine frecventa în ţară biserica o frecventează şi aici. Lăcaşul de închinăciune mai este în străinătate, de ce să nu recunoaştem, şi un loc de socializare. Românii nu au alt loc de regăsire identitară decât în jurul bisericilor lor parohiale, unde, pe lângă nevoinţele spirituale, îşi continuă viaţa ca acasă: botează, se cunună, petrec după cuviinţă marile praznice creştineşti, continuă tradiţiile de Crăciun, leagă prietenii. Este o altă categorie de români ortodocşi care frecventează mai rar slujbele bisericeşti, iar o alta, aproape deloc. Noi avem cu toţi aceştia contacte pastorale, îi ţinem la curent cu viaţa parohială, le trimitem calendarul creştin-ortodox la fiecare început de an. La rândul lor, aceştia trimit un ajutor financiar pentru susţinerea activităţii parohiale, iar acesta este aportul lor benevol. Care este rolul femeii în Biserica Ortodoxă, în general, şi în comunitatea ortodoxă română din diaspora, în special? Chiar dacă femeia nu are, în Biserica Ortodoxă, acces la sacerdoţiu pentru a putea îndeplini funcţii cu caracter sacramental, ea are un rol însemnat în viaţa Bisericii. Mai întâi, dacă am face o statistică la nivelul oricărei Biserici Ortodoxe, am constata că prezenţa femeilor la slujbele bisericeşti este cu mult mai mare şi mai frecventă decât cea a bărbaţilor. Dacă ne referim, după aceea, la multele tradiţii, la păstrarea rânduielilor bisericeşti, la practica postului în familie, femeile sunt acelea care au un rol determinant. Eu, cel puţin, am simţit în permanenţă lucrul acesta. Îmi place să spun că nu trebuie să situăm femeia neapărat în Biserică prin ceea ce i s-a rezervat ei să facă, ci prin valoarea pe care o acordă Ortodoxia femeii ca persoană care se mântuieşte. În afara Tainei Preoţiei, femeia are, ca şi bărbatul, acces la toate celelalte Sfinte Taine, cea mai importantă fiind Taina Euharistiei. Femeia nu este exclusă de la studiile teologice. Convorbirea pe care Mântuitorul Hristos a avut-o cu femeia samarineancă a fost una cu profund conţinut teologic. Ce pot să spun despre rolul femeii în Biserica Ortodoxă, în general? Că el este deja unul foarte important, dar că trebuie mai bine identificat şi mai ales apreciat şi respectat. Care sunt calităţile esenţiale ale femeii creştine? Virtuţile creştine pe care le cunoaştem. Toate cele pe care le poate avea şi bărbatul creştin, cu adaosul de mamă iubitoare şi de soţie responsabilă.