Religie şi fotbal

„După Cupa Confederaţiilor, fotbaliştii Naţionalei Braziliei, în frunte cu Kaka, s-au rugat împreună, după ce s-au impus în faţa Naţionalei SUA, iar acest gest a stârnit comentariile preşedintelui federaţiei din Danemarca, Jim Stjerne Hansen, care a atras atenţia că «religia nu are loc în fotbal».

Preşedintele FIFA, Joseph Blatter, a luat atitudine şi a admonestat Brazilia, o ţară cu 125 de milioane de catolici. La fel ca în 2002, când Brazilia a primit avertisment din aceeaşi cauză. FIFA consideră că prin interzicerea manifestărilor cu caracter religios ar putea ajuta la evitarea problemelor, însă şi-a atras critici de la Vatican. Forul fotbalistic mondial nu vrea să interzică doar rugăciunile, ci şi ca jucătorii să poarte tricouri cu mesaje religioase, gen «Eu cred în Iisus», cum a fost cazul brazilienilor. Vizate sunt toate religiile, nu doar cele creştine, astfel că, la fel ca Vaticanul, musulmanii critică intenţia FIFA.“ (Joi, 20 August 2009, 14:39, www.realitatea .net) Ştirea de mai sus a apărut săptămâna trecută pe fluxul agenţiilor de presă şi mi-a atras atenţia deoarece pentru prima oară mi-am dat seama de ce Brazilia a câştigat de atâtea ori Cupa Mondială la fotbal. De ce în Brazilia, unde oamenii mor de foame, pe plajă se joacă fotbalul care se joacă, de ce atunci când dau gol jucătorii lor îşi fac cruce şi în general de ce Dumnezeu e mare şi are grijă de toţi chiar şi în cele mai neînsemnate aspecte ale vieţii. Pentru brazilieni fotbalul este o mare binecuvântare, într-o ţară marcată de mari discrepanţe economice şi sociale, fotbalul este acea şansă care te poate scoate din mizerie şi sărăcie, de aceea la ei fotbalul nu este un simplu joc, ci o chestiune de viaţă şi de moarte. Tocmai de aceea, când câştigă sau când dau un gol, ei Îi mulţumesc lui Dumnezeu, pentru că ei înţeleg că „toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este“, inclusiv fotbalul, inclusiv faptul că au dau gol sau că i-au bătut pe americani. Asta e alinarea şi speranţa lor. Nu fotbalul, ci Dumnezeu, de la Care vin toate. Poate mulţi nu ştiu, dar viaţa unui fotbalist este foarte grea, mereu este pândit de accidentări, de violenţă, de tot felul de necazuri şi greutăţi. Noi îi vedem pe cei care au ajuns sus, dar pentru fiecare vedetă există mii de alţi jucători care nu au avut şansă, care şi-au rupt picioarele, care s-au îmbolnăvit sau care pur şi simplu au murit pe teren. Ceea ce îi ţine pe ei este ceea ce îi ţine pe toţi cei care sunt în nevoinţă şi în necazuri - credinţa în Dumnezeu. De aceea, când câştigă, ei lui Dumnezeu Îi mulţumesc, nu FIFA, nu firmelor, nu statului, nu suporterilor, ci mai întâi lui Dumnezeu. Este o mărturisire de credinţă la vederea căreia ar trebui să ne smerim tocmai pentru că vine de unde nu te aştepţi, de la fotbalişti. Oameni consideraţi superficiali, ne-educaţi, fără prea multă subtilitate, care în definitiv nu muncesc, pentru că a fugi toată ziua după minge nu e muncă, şi care câştigă mult mai mulţi bani decât ar merita. Iată că ei nu se sfiesc să Îi mulţumească public lui Dumnezeu, să afirme clar şi fără dubiu că ei în Iisus Hristos cred, că El i-a ajutat şi că Lui I se cuvine toată cinstea, slava şi închinăciunea pentru toată izbânda lor. Şi ca să nu avem nici o îndoială cu privire la greutatea mărturisirii lor, iată că, imediat cum au mărturisit, au şi atras mânia celor mai mari ai fotbalului, care se tem mai mult a-i supăra pe oameni decât a-L cinsti pe Dumnezeu. Nu fotbaliştii greşesc când se închină în public, ci greşesc cei care cred că eliminând religia din spaţiul public vor scăpa de probleme. Pe de-o parte, este un calcul poate animat de intenţia bună de a nu crea conflicte între jucători de religii diferite, dar pe de altă parte, privează fotbalul de ceea ce ar putea să îi dea o greutate spirituală mai profundă, benefică pentru toţi, indiferent de religie. Pentru noi, însă, e un prilej de a vedea încă o dată marea milă şi grijă a lui Dumnezeu şi felul minunat în care le rânduieşte El şi pe cele mai mari şi pe cele mai mici. Dumnezeu să îi ajute pe toţi cei care au curajul de a-L mărturisi!