Revista presei
Dâmbovițeanul anunță că, de Ziua Internațională a Drepturilor Omului, Biserica Ortodoxă Română, Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane (ANITP) din cadrul Ministerului Afacerilor Interne și Primăria Bucureștiului au semnat un protocol de cooperare pentru prevenirea și combaterea traficului de persoane. Patriarhia Română a fost reprezentată de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop‑vicar patriarhal, care spus: „Biserica poate aduce și în viitor o contribuție deosebită în prevenirea traficului de persoane și mai ales în recuperarea sufletească, spirituală a victimelor acestor tragedii, care se desfășoară în lumea întreagă”. Evenimentul a avut loc în prezența Excelenței Sale Adrian Zuckerman, Ambasadorul SUA în România, care a apreciat că Biserica are un rol special în România, ajutorul ei fiind vital. Activitățile comune vor fi mediatizate pe site‑ul basilica.ro și în comunicarea cu mass‑media.
Într‑o discuție on‑line, organizată de HotNews, referitoare la „relația Stat‑culte în pandemie și după”, pr. Ionuț Mavrichi, consilier patriarhal, a spus: „Au trecut 3 decade de la căderea unui regim opresiv în ceea ce privește cultele și am ajuns să ne punem iar problema libertății religioase. (...) Critica noastră cu privire la libertatea religioasă nu se referă la faptul că aceste măsuri au fost necesare, ci că trebuiau luate în acord cu legea care trebuia să menționeze, înainte ca pandemia să vină, ce trebuie făcut în asemenea situații. Altfel, aceste măsuri devin arbitrare. (...) Într‑adevăr, au existat sincope, într‑adevăr, a existat comunicare defectuoasă, nu s‑a comunicat la timp... Ceea ce se numește acum dialog e o discuție nu instituționalizată, ci mai degrabă informală. Și ea are loc abia acum, la câteva luni după ce a început pandemia”.
Adevărul publică un amplu material conținând mărturiile câtorva dintre artiştii care l‑au avut ca duhovnic sau l‑au cunoscut îndeaproape pe părintele ieromonah Varlaam Almăjanu, stareţul mănăstirii de la Partoş, care a fost „secerat de COVID la doar 42 de ani”. După studii înalte făcute în Germania şi Grecia, acesta renunțase la o carieră academică pentru a sluji la Altarul Sfântului Iosif, în comunitatea de oameni nevoiaşi ai Partoşului. „Biserica era o ruină, iar sătenii, săraci. La început a slujit singur. Oficia Sfânta Liturghie în fiecare zi, într‑o biserică în paragină. Una dintre convingerile lui era că «dacă în comunitatea pe care o păstoresc un singur om se duce la culcare flămând, înseamnă că eu nu mi‑am îndeplinit misiunea».”