Roadele omului credincios

De aceea vă spun că împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului care va face roadele ei. Cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea îl va strivi. Iar arhiereii şi fariseii, ascultând pildele Lui, au înţeles că despre ei vorbeşte. Şi căutând să-L prindă, s-au temut de popor pentru că Îl socotea prooroc. Matei 21, 43-46

 Ne învaţă Domnul Iisus Hristos că Împărăţia lui Dumnezeu se va da doar celor care vor avea roade bune. Într-o oarecare măsură, şi noi suntem asemenea unui pom de la care stăpânul aşteaptă roade bune. Noi nu ne bucurăm când fiii noştri lucrează cele bune şi sunt ascultători? Cu atât mai mult Dumnezeu Se bucură de faptele cele bune pe care noi le săvârşim. Se vor întreba unii: de ce este atât de important să ne raportăm mereu la ceea ce vrea Dumnezeu? Oare eu nu sunt liber să fac orice doresc? Tocmai pentru faptul că sunt un om liber trebuie să privesc viaţa cu multă maturitate şi responsabilitate. Noi avem tendinţa de a judeca sau de a mustra pe cineva care ne greşeşte. Dar, oare, cum ar trebui să procedeze Dumnezeu cu noi? Când ne mustră, ne supărăm, când ne judecă, ne întristăm. Dacă vorbim despre roade, oare noi nu le dorim doar pe cele bune? Roadele cele bune ale creştinului sunt prilej de bucurie pentru Domnul Hristos. Un bun creştin este rodul cel mai de preţ al lui Dumnezeu.