Rubrica pentru părinţi: Cum să vă învăţaţi copilul să fie disciplinat

Disciplina în cazul copiilor trebuie să înceapă din primii ani de viaţă. Copiii trebuie să înveţe ce înseamnă disciplina încă de când îşi dau seama că au făcut ceva greşit. A disciplina un copil nu înseamnă a ţipa la el. Dacă noi, ca părinţi, ţipăm la copil, nu înseamnă că el va înţelege mai bine ceea ce îi spunem. Disciplina copilului nu se referă la atitudini negative, la urlete sau bătăi. Dacă copilul a greşit, a făcut ceva în mod intenţionat, a înjurat, a jignit, a lovit pe cineva, atunci un mod de a-l pedepsi este să îl punem la colţ pentru câteva minute, sau să îi confiscăm jucăria preferată. Atunci când îl pedepsim, să-i explicăm ceea ce a făcut greşit: că a vorbit urât, că şi-a lovit frăţiorul mai mic, că a dat drumul la televizor deşi nu avea voie etc. Să-i oferim însă şi soluţia: să-i spunem şi ceea ce ar fi trebuit să facă bine.

Dacă copilul şi-a îndreptat greşeala, şi-a recunoscut fapta, să încetăm şi pedeapsa. Să nu pedepsim copilul pentru ceva ce a făcut cu zile sau săptămâni în urmă. În momentul în care s-a produs fapta respectivă, atunci, pe moment, să-i explicăm copilului ceea ce a greşit. Dacă copilul a făcut ceva fără intenţie, de pildă, a vărsat o căniţa de apă sau şi-a scăpat fructul jos, din mână, să nu-l certăm şi nici să nu ţipăm la el. Se mai întâmplă. Să-i spunem că nu-i nimic şi ca data viitoare să fie mai atent. Să nu îmbinăm niciodată disciplina cu recompensele. Dacă copilul a minţit sau înşelat, de exemplu, să nu-l pedepsim, pentru ca apoi să ne pară rău, să ne cerem nouă înşine iertare că l-am pedepsit, să-l îmbrăţişăm şi să-l sărutăm. Dacă procedăm astfel, copilul se va simţi confuz. Întâi trebuie să fim părinte, iar apoi prieten pentru copil. Disciplinarea copilului înseamnă să nu renunţăm sau să dăm înapoi. Dacă pedepsim copilul, să nu ne răzgândim şi să-l pedepsim în alt mod. Dacă am spus copilului să meargă să stea la locul de pedeapsă pentru 5 minute, să nu ne răzgândim şi să-i oferim altă pedeapsă, să-i confiscăm, de exemplu, o jucărie. O pedeapsă pentru fiecare faptă rea, şi nu mai multe pedepse pentru aceeaşi faptă. Să nu facem exces de zel! Ca părinte, nu trebuie să ne arătăm slăbiciunea în faţa copilului. Sunt părinţi care renunţă la a-şi pedepsi copilul, pe motiv că acesta începe să plângă, să se roage de părinte care, finalmente, cedează. Şi astfel, plâng părinţii în faţa copilului, sau îngenunchează în faţa acestuia. Dacă copilul învaţă de mic ce este disciplina, atunci cu siguranţă că va deveni un adult matur şi responsabil.