Rugăciune de mulţumire şi comemorare pentru unitate naţională

Unirea Principatelor Române, Moldova şi Ţara Românească, de la 24 ianuarie 1859, a însemnat încununarea unui întreg proces de cultivare a unităţii naţionale a românilor, proces în care Biserica Ortodoxă Română și-a adus o contribuție esențială.

Unirea Principatelor Române a fost susținută de numeroși slujitori ai Bisericii. Prin ierarhi, preoți de mir, monahi şi teologi mireni, Biserica Ortodoxă a contribuit, deopotrivă în Moldova și în Țara Românească, la acest act fundamental al istoriei noastre.

Contemporanii au numit data de 24 ianuarie 1859 „Ziua cea mare a veacului”, deoarece au înțeles că Unirea Principatelor Române, începută la Iaşi, în data de 5 ianuarie 1859, şi desăvârşită la Bucureşti, în data de 24 ianuarie 1859, constituie piatra de temelie a noului stat unitar român.

În acest sens, am afirmat adesea că Unirea de la 24 ianuarie 1859 trebuie considerată ca fiind „Unirea de bază”, nu „Unirea cea mică”, deoarece ea a constituit baza pentru formarea statului unitar român, în anul 1862, numit ROMÂNIA, fundament pentru obținerea independenței naţionale româneşti în urma Războiului de Independenţă din 1877-1878, temelie pentru ridicarea României la rang de Regat în anul 1881, şi apoi temelie pentru Marea Unire din 1 decembrie 1918, de la Alba-Iulia, precedată de Unirea Basarabiei cu Regatul României, la 27 martie 1918, şi de Unirea Bucovinei cu Regatul României, la 28 noiembrie 1918.

Aniversarea Unirii Principatelor Române de la 24 ianuarie 1859 a devenit Sărbătoare naţională (prin Legea nr. 171/2014), iar în anul 2016, prin promulgarea modificării aduse Art. 139 din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, a fost declarată Sărbătoare naţională legală, în care nu se lucrează.

Această sărbătoare este o zi în care aducem mulţumire lui Dumnezeu şi comemorăm cu recunoştinţă pe toţi cei care au contribuit la Unirea Principatelor Române, arătând astfel importanţa unităţii şi a demnităţii noastre naţionale în contextul cooperării internaţionale prezente şi viitoare.

La 24 ianuarie 1859, pe cunoscutul Deal al Mitropoliei, într-o clădire a Mitropoliei Țării Românești s-au desfășurat lucrările Adunării elective a Munteniei, care a ales pe Domnitorul Alexandru Ioan Cuza al Moldovei şi Domnitor al Ţării Româneşti. Îna­in­te de alegere, membrii Adunării elective au jurat pe Sfânta Evanghelie şi pe Sfânta Cruce, înaintea icoanei Sfintei Treimi, că vor vota pentru Unirea Principatelor Române.

Momentul acela binecuvântat a fost imortalizat de pictorul Theodor Aman în tabloul „Proclamarea Unirii”, finalizat în anul 1861. Acest tablou poate fi văzut în aceste zile, într-o expoziţie specială, la Muzeul Naţional de Istorie a României din Bucureşti.

Astăzi, la slujba de Te Deum din Catedrala Patriarhală şi noi ne-am rugat Preasfintei Treimi, Izvorul etern al unităţii şi al comuniunii, să ne ajute să păstrăm şi să cultivăm permanent unitatea naţională, conviețuirea pașnică şi cooperarea demnă cu alte popoare, spre binele poporului român şi al României.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

*Cuvânt rostit cu ocazia sărbătoririi a 163 de ani de la Unirea Principatelor Române, Catedrala Patriarhală, luni, 24 ianuarie 2022.