Să ne dorim binecuvântarea lui Dumnezeu!

Şi El le-a zis: Oricine va lăsa pe femeia sa şi va lua alta, săvârşeşte adulter cu ea. Iar femeia, de-şi va lăsa bărbatul ei şi se va mărita cu altul, săvârşeşte adulter. Şi aduceau la El copii, ca să-Şi pună mâinile peste ei, dar ucenicii certau pe cei ce-i aduceau. Iar Iisus, văzând, S-a mâhnit şi le-a zis: Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu. Adevărat zic vouă: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea. Şi, luându-i în braţe, i-a binecuvântat, punându-Şi mâinile peste ei. Marcu 10, 11-16

În cuvintele pericopei evanghelice de astăzi Sfântul Evanghelist Marcu ne aminteşte faptul că mulţi îşi aduceau copiii în faţa Domnului Iisus Hristos pentru ca aceştia să fie binecuvântaţi. Pruncii erau binecuvântaţi - Fiul lui Dumnezeu Îşi punea mâinile peste fiii oamenilor. Când ucenicii au considerat că stă­ruinţa oamenilor este excesivă, Mântuitorul S-a mâhnit văzându-le atitudinea şi le-a zis: „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este Împărăţia lui Dumnezeu”. Înţelegem aceste cuvinte doar dacă privim la puritatea copiilor şi vedem cum ar trebui să fie şi sufletele celor care doresc să ajungă în Împărăţia lui Dumnezeu. Cred că dacă am întreba un copil dacă doreşte să-L întâlnească pe Dumnezeu, invariabil răspunsul ar fi afirmativ. Însă noi, cei adulţi, ne mai dorim binecuvântarea lui Dumnezeu? Ne mai îngrijim ca sufletele noastre să fie cât mai curate? Când anii se adună, bine ar fi ca păcatele şi afectele să scadă. Să ne regăsim sub mâna ocrotitoare a Domnului Hristos!