Secrete şi recomandări pentru împlinirea celor „şapte ani de acasă”

Comportamentul uman în familie şi societate are ca bază educaţia şi deprinderile acumulate în primii ani de viaţă. Expresia ”cei şapte ani de acasă” cuprinde totalitatea elementelor de formare şi educaţie din mediul familiei şi eventual din primii ani de grădiniţă sau şcoală.

Primele elemente ale comportamentului civilizat şi de bună creştere sunt oferite copiilor în familie prin comportamentul părinţilor şi mai apoi prin sfaturi şi educaţie. Treptat, cei mici vor deprinde regulile de bună purtare şi mai apoi bunele maniere atât de necesare convieţuirii în societate. Spaţiul virtual are zeci de pagini care tratează problema celor „şapte ani de acasă”, dar toate cuprind cam acelaşi set de cutume şi recomandări de bază. Olivier Cechman are în volumul său ”Savoir vivre sau bunele maniere astăzi”, publicat la Editura Corint un capitol aparte dedicat recomandărilor pentru educaţia şi buna creştere a copiilor. Potrivit autorului, puterea exemplului personal al părinţilor în modul de comportament este esenţială în primii ani de viaţă ai unui copil.

Un subcapitol este dedicat igienei personale. Astfel, hainele curate, spălate şi fără nici un miros corporal sunt elemente care vor fi apreciate de cei din jur. Spălatul pe mâini înainte de masă, şi nu numai, precum şi spălatul pe dinţi sunt reguli elementare de igienă, dar şi de bună creştere.

Reguli de bună purtare la masă                                                        

Prânzul şi cina sunt momentele în care părinţii sunt cel mai aproape de copiii lor. Este o ocazie favorabilă pentru a-i învăţa bunele maniere. Pentru deprinderea mai rapidă a acestora se poate solicita ajutorul pentru aranjarea mesei. La masă sfătuiţi copilul să aibă o poziţie corectă a corpului, scaunul să nu fie apropiat prea tare de masă. Nu se pun coatele pe masă, iar şerveţelul se pune pe genunchi pentru evitarea pătării hainelor. De asemenea, nu se bate în masă, în pahare sau farfurii cu tacâmurile şi nu se gesticulează cu tacâmurile în mână.

Tacâmurile şi paharul se ţin cu toată mâna, cu degetele strâns unite, fără a ridica degetul mic. Părinţii trebuie să explice celui mic modul de utilizare a fiecărui tacâm. Dacă mâncarea este fierbinte, nu se suflă în ea. Se aşteaptă să se răcească. Copilul trebuie să mănânce încet, cu înghiţituri mici şi dese, şi

să mestece foarte bine pentru a nu se îneca. Farfuria din care se mănâncă nu se ţine cu mâna şi nu se înclină pentru a lua ultima picătură de ciorbă sau de supă. La sfârşit, furculiţa şi cuţitul se aranjează pe mijlocul farfuriei. La masă nu se vorbeşte cu gura plină şi sunt interzise privitul la televizor, muzica ascultată la căşti, cititul, jucăriile, folosirea telefonului mobil.

Comportament civilizat în societate

O altă lucrare legată de educaţia celor mici este “Cei 7 ani de acasă - Codul bunelor maniere pentru copii” de Michiela Poenaru. Capitolul politeţe este tratat aici pe larg. Pentru învăţarea copiilor, părinţii trebuie să fie politicoşi cu ei, pentru că politeţea se învaţă, după cum spune autoarea, prin puterea exemplului. Expresia ”te rog” nu trebuie să lipsească din nici o solicitare adresată copilului. La culcare trebuie spus ”Noapte bună” sau ”Somn uşor”, iar la trezire ”Bună dimineaţa”, ”Poftă bună” la masă, "Mulţumesc" când este cazul.

Specialiştii în pedagogie recomandă părinţilor să-şi înveţe copiii să salute musafirii. Chiar şi un simplu “bună ziua” sau “la revedere” este suficient pentru a face o impresie bună.

Pentru cadourile primite este bine să ştie că trebuie să spună "mulţumesc".

Atunci când cere ceva, copilul trebuie să spună "te rog". Astfel, cererea lui nu va suna a poruncă şi va fi considerată o bună manieră. Copilul nu trebuie să se uite insistent la cineva sau să arate cu degetul către o persoană, mai ales dacă aceasta are un handicap.

Socializare înseamnă şi faptul că este dispus să-şi împrumute jucăriile altor copii atunci când iese afară la joacă. Aşa îşi poate face noi prieteni.

Un alt element de bună purtare este neamestecul în conversaţia ”celor mari”. Se poate face doar dacă este vorba de o urgenţă. Altfel trebuie să aştepte până când adulţii termină de vorbit. Iar dacă este o urgenţă, să întrerupă întotdeauna discuţia cu “Vă rog să mă iertaţi că vă întrerup…”.