Sf. Ier. Iacob Mărturisitorul; Sf. Cuv. Serapion (Pomenirea celor adormiți)

Sfântul Ierarh Iacob Mărturisitorul (secolul al VIII-lea), iubind viaţa pustnicească, s‑a făcut monah din tinereţe, înfrânându‑se pe sine cu postiri, cu privegheri şi cu alte aspre nevoinţe, trăind el în zilele domniei împăratului Constantin al V‑lea Copronim (741‑775). Sfântul „se îndeletnicea cu scrierea dumnezeieştilor cărţi, mai întâi luminându‑şi mintea cu rugăciunea cea din inimă curată. Iar învrednicindu‑se şi de treapta episcopiei, mult a suferit pe vremea prigoanei lui Copronim, cerându‑i‑se să lepede cinstirea sfintelor icoane. Deci, neprimind el că sfintele icoane simt idoli, a fost osândit să îndure multe chinuri, izgoniri, întemniţări, foame şi sete şi multe strâmtorări, dar nimic nu a slăbit tăria dreptei lui credinţe” (Proloagele). Din cauza acestor chinuri şi a exilului „şi‑a dat fericitul său suflet în mâinile lui Dumnezeu”, primind cununa de mărturisitor al dreptei credinţe.