Sf. Sfinţit Mc. Zenovie, Episcopul Ciliciei, şi sora sa, Zenovia; Sf. Ap. Cleopa

Sfântul Sfinţit Mc. Zenovie, Episcopul Ciliciei, şi sora sa, Zenovia (†285) erau din  oraşul Egeea, din Cilicia (Asia Mică). Ei s-au născut în prima jumătate a secolului al III-lea după Hristos.  Erau tineri când părinţii lor au adormit în Domnul, „lăsându-le multe averi”. Ei s-au sfătuit  să lase toate şi să urmeze lui Hristos. „Zenovia a încredinţat fratelui ei partea sa de avere, pentru a fi împărţită celor nevoiaşi, şi vieţuia în sărăcie de bunăvoie şi în linişte, păzindu-şi fecioria pentru Mirele ceresc şi având ajutor pe Dumnezeu, care o apăra de toate ispitele trupului, ale lumii şi ale diavolului. Iar Zenovie, luând amândouă părţile de avere, le-a împărţit celor lipsiţi, încât a ajuns şi el ca unul dintre săraci. Dar Dumnezeu, Cel ce poartă grijă de sărmani şi nu-i părăseşte pe cei ce nădăjduiesc în El, i-a dăruit lui Zenovie darul de a tămădui bolile, de a izgoni duhurile necurate din oameni, de a mângâia pe cei mâhniţi şi de a-i ajuta pe cei aflaţi în primejdie. Astfel, prin rugăciunea şi binecuvântarea sa, Sfântul a vindecat de cancer la piept pe o femeie credincioasă din Antiohia, precum şi pe soţia dregătorului păgân Indos din altă cetate. Această minune a adus la Hristos pe cea vindecată, pe soţul ei şi pe copiii lor, botezându-se toţi în dreapta credinţă. Pentru aceste fapte bune şi faceri de minuni, Sfântul Zenovie a fost ales episcop în acea cetate, conducând bine Biserica lui Dumnezeu, ajutând şi neîncetat făcând bine poporului şi tămăduind pe cei neputincioşi. În timpul persecuţiei împotriva creştinilor, poruncită de împăratul Diocleţian (284-305), în părţile Ciliciei a venit un dregător crud, cu numele Lisias, ca să-i chinuiască pe toţi cei ce mărturiseau numele lui Hristos. Pornindu-se o mare prigoană asupra creştinilor, Sfântul Zenovie a fost adus înaintea dregătorului Lisie, care i-a spus: . Sfântul Zenovie a răspuns cu îndrăzneală: . Atunci a fost supus la multe bătăi şi chinuri pentru credinţă, iar Sfânta Zenovia, aflând că fratele ei pătimeşte pentru mărturisirea lui Hristos, a alergat la Lisie, căruia i-a spus că şi ea este creştină. Cei doi fraţi sfinţi au fost chinuiţi în multe feluri, dar fiind păziţi de harul lui Dumnezeu şi rămânând nevătămaţi, au primit sfârşitul prin sabie, luând astfel cununa plină de slavă a mult-răbdătorilor mucenici” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul II, luna octombrie).