Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina › Teologie și spiritualitate › Sinaxar › Sf. Cuv. Antonie de la Iezerul Vâlcii; Sf. Ier. Amfilohie, Episcopul Iconiei, şi Grigorie, Episcopul Acragandelor (Dezlegare la peşte)

Sf. Cuv. Antonie de la Iezerul Vâlcii; Sf. Ier. Amfilohie, Episcopul Iconiei, şi Grigorie, Episcopul Acragandelor (Dezlegare la peşte)

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Sinaxar
Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 23 Noiembrie 2026

Sfântul Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcii (†1720) s-a născut în anul 1628 la Ianina, în Munţii Pindului (Grecia), fiind de neam român. La 20 de ani, în calitate de negustor, a venit în Ţara Românească şi s-a stabilit la Râmnicu Vâlcea. Aici şi-a întemeiat familie. Pe fiul său, Mihail, l-a încredinţat slujirii preoţeşti. Sfântul a trăit pe vremea binecredinciosului voievod Matei Basarab (1632-1654) şi a voievodului Martir Constantin Brâncoveanu (1688-1714). La 64 de ani a îmbrăţişat viaţa monahală în Mănăstirea Sărăcineşti, cu binecuvântarea Episcopului Ştefan al Râmnicului (1673-1693), primind numele de Antonie. Cu blagoslovenia egumenului mănăstirii a mers la episcopul locului, Ilarion, să-i ceară binecuvântarea de a pleca în Sfântul Munte Athos. „Episcopul, cunoscându-l că este monah îmbunătăţit şi poate fi de folos multora aici, a stăruit ca el să rămână în ţară şi l-a îndrumat să meargă, pentru mai multă nevoinţă, la Schitul Iezeru, aflat în părăsire”. A făcut ascultare şi a mers la acest schit. Aici, „văzând că biserica se ruinează, s-a umplut de râvnă şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, cu sprijinul Episcopului Ilarion, precum şi cu agoniseala lui de o viaţă, a reînnoit sfântul lăcaş, a adunat obşte şi a pus rânduială deplină la sfintele slujbe şi la ascultări. După multe nevoinţe, Cuviosul Antonie s-a aprins de dorul pust­niciei, pentru care fapt, cu binecuvântarea Sfântului Antim Ivireanul, care păstorea atunci Eparhia Râmnicului, a ieşit din schit şi, cercetând mai îndeaproape pus­tia, a găsit o peşteră mică într-o stâncă. Acolo, singur a săpat o bisericuţă în care se ruga ziua şi noaptea. Urătorul de oameni, diavolul, i-a adus însă multe ispite şi supărări, dar pe toate le-a biruit cu harul lui Dumnezeu, cu rugăciunea şi neîncetata osteneală şi luare-aminte, cu privegheri de toată noaptea, cu lacrimi şi metanii”. Vestea despre viaţa ascetică şi nevoinţele Cuviosului s-a răspândit în satele şi târgurile Olteniei, ajungând şi în Transilvania. Călugării şi credincioşii se îndreptau spre Schitul Iezeru sau spre peştera lui pentru a-i cere cuvânt de învăţătură şi de mângâiere. Cu 40 de zile înainte de mutarea sa din lumea aceasta a chemat pe ucenicul său Nicolae şi i-a spus: „Sfârşitul mi s-a apropiat. După ieşirea sufletului, să te nevoieşti să pui trupul meu în gropniţa pe care eu am săpat-o aici în piatră”. 40 de zile mai târziu, „îmbolnăvindu-se Cuviosul, s-a împărtăşit cu Preacuratele Taine, apoi, vorbind în pace cuvinte de învăţătură pentru suflet, a adormit în Domnul, la 23 noiembrie, anul 1720. Ţinând seama de viața și nevoinţele sale, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în anul 1992, a hotărât ca el să fie aşezat în rândul sfinţilor. Moaştele sale se păstrează astăzi în Schitul Iezeru” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul III, luna noiembrie).

Citeşte mai multe despre:   Sfantul Antonie de la Iezerul Valcii