Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina › Teologie și spiritualitate › Sinaxar › Sf. Proroc Avdie; Sf. Mc. Varlaam

Sf. Proroc Avdie; Sf. Mc. Varlaam

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Sinaxar
Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 19 Noiembrie 2026

Sfântul Proroc Avdie (sec. IX î.Hr.) - numele său se tâlcuieşte Robul Domnului. „Acest proroc era originar din Sichem şi a trăit cu opt secole înainte de Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Este cel mai vechi dintre prorocii numiţi mici. Lucrarea lui profetică s-a desfăşurat în timpul regelui Ahaz şi al Prorocului Ilie al cărui ucenic a fost. Cartea Prorocului Avdie este cea mai scurtă din Vechiul Testament, fiind alcătuită dintr-un singur capitol cu 21 de versete, în care se arată pedepsele pe care le vor suferi edomiţii pentru că au ajutat pe duşmanii regatului Iuda (Avdie 1, 10-11). Prorocul mai vesteşte că Iuda se va întoarce din robie şi casa lui Iacob îşi va lua înapoi pământurile şi biruitorii se vor duce în muntele Sionului ca să judece muntele lui Esau, iar împărăţia va fi a Domnului, adică împărăţia adevărului, întemeiată de Mântuitorul Iisus Hristos va rămâne în veci, aşa cum citim şi în Simbolul Credinţei: a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit”(Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul III, luna noiembrie).

Sfântul Mucenic Varlaam (†304) era din Antiohia Siriei. El era înaintat în vârstă când a fost adus înaintea dregătorului Antiohiei pentru că mărturisea credinţa în Hristos. Refuzând să jertfească idolilor, „a fost bătut cu vine de bou, după care i s-au smuls unghiile. Apoi, fiind dus la un altar idolesc, a poruncit dregătorul să-i deschidă Mucenicului cu sila palma lui cea dreaptă, punând în ea cărbuni aprinşi cu tămâie, socotind dregătorul că nu va putea suferi şi va aduce cărbunii împreună cu tămâia pe altarul idolesc, pentru ca prin aceasta să se arate că a adus jertfă zeilor. Pătimitorul lui Hristos a stat cu mare bărbăţie, neschimbat şi netulburat, fără a-şi mişca mâna lui cea dreaptă, până când focul i-a topit palma, pentru că a ales viteazul nevoitor al adevărului ca mai bine să-şi ardă mâna decât să li se pară păgânilor că a adus jertfă demonilor, în această nevoinţă, Sfântul Varlaam şi-a dat sufletul, luând cununa mărturisirii. El a fost cinstit în cuvinte de laudă de Sfinţii Ierarhi Vasile cel Mare şi Ioan Gură de Aur” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul III, luna noiembrie).