Sf. Martiri şi Mărturisitori Năsăudeni: Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigorie din Zagra şi Vasile din Telciu; Sf. Ier. Ioan cel Milostiv, Patriarhul Alexandriei; Sf. Cuv. Nil Pustnicul

Sfinţii Martiri şi Mărturisitori Năsăudeni: Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod (†1763) - Sfântul Atanasie Todoran s-a născut în satul Bichigiu din ţinutul Năsăudului. A făcut parte dintr-un regiment militar de la Viena al Imperiului Habsburgic. Amânându-i-se lăsarea la vatră, a plecat din regiment şi s-a întors în ţinutul natal. Urmărit de autorităţile habsburgice, s-a refugiat în Munţii Ţibleşului, în Maramureş şi în Ţara Chioarului. A fost prins și închis câţiva ani în Turnul Dogarilor din cetatea Bistriţei.

„După ce a fost eliberat, s-a întors la Bichigiu, unde credinţa ortodoxă a strămoşilor săi era ameninţată de uniaţie. Astfel că, neexistând preot ortodox în sat, s-a opus cu îndârjire împărtăşirii şi spovedirii lui de către un preot unit. Credinţa sa în Dumnezeu şi dorinţa de dreptate şi de adevăr nu l-au părăsit niciodată. Pentru aceasta, în anii 1761-1762 a tratat cu guvernul din Viena, alături de alţi fruntaşi, militarizarea a 21 de comune de pe Valea Bichigiului, Sălăuţei şi Someşului Mare. Împreună cu alţi români, el însuşi a fost la Viena, unde s-a încheiat pactul cu guvernul şi li s-au dat asigurări că, după intrarea în regimentul grăniceresc, românii din ţinutul Năsăudului vor avea mai multe înlesniri şi nu vor fi siliţi să-şi lepede credinţa ortodoxă. Întors acasă şi aşteptând roadele înţelegerii, fericitul Atanasie şi-a dat seama că nu s-a ţinut seama de dorinţa românilor şi a început să se opună pe faţă încercărilor de convertire la Biserica papală. La 10 mai 1763, la Salva, pe platoul numit «La mocirlă», era organizată sfinţirea drapelelor de luptă şi depunerea jurământului de către nouă companii ale regimentului de graniţă nou-înfiinţat. Generalul Bukov, trimis de Curtea din Viena să urmărească şi să grăbească în Ardeal trecerea românilor la catolicism, a venit să primească jurământul grănicerilor năsăudeni şi să fie de faţă la sfinţirea steagului, fiind însoţit de episcopul unit. În acele momente de grea încercare pentru creştinii ortodocşi, când militarii erau pregătiţi pentru depunerea jurământului, în faţă a ieşit, călare, «moş Tănase Todoran», atunci în vârstă de 104 ani, şi le-a rostit grănicerilor români o cuvântare”. În urma cuvântului său înflăcărat, soldaţii care trebuiau să depună jurământ de credinţă faţă de stăpânirea de la Viena au trecut de partea lui Atanasie, aruncând armele.

„Nu mult după aceea, stăpânirea a făcut cercetări pentru ca Sfinţii Mărturisitori să fie pedepsiţi. Din această pricină, la 12 noiembrie 1763, pe acelaşi platou din Salva a avut loc schingiuirea apărătorilor credinţei strămoşeşti şi a libertăţilor poporului român. Binecredinciosul mucenic Atanasie a fost frânt cu roata de sus în jos, iar capul i-a fost legat de o roată, «pentru că i-a reţinut pe oameni de la unire şi de la înrolarea în statutul militar grăniceresc...». Împreună cu el şi-au aflat sfârşitul mucenicesc şi alţi trei credincioşi: Vasile din Mocod, Grigorie din Zagra şi Vasile din Telciu. De asemenea, alţi nouăsprezece creştini ortodocşi au fost bătuţi cu vergi, mulţi dintre ei murind sub lovituri” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul III, luna noiembrie).