Sf. Mc. Evlampie şi sora sa, Evlampia; Sf. Cuv. Vasian şi Teofil Mărturisitorul

Sfinții Mucenici Evlampie și sora sa, Evlampia, au trăit în timpul domniei împăratului Maximian (286–305), iar în Nicomidia dregător era Maxim. Din cauza prigoanei acestui împărat, mulți dintre creștini se ascundeau în munți și în locuri pustii. „Printre cei ascunşi se afla şi Evlampie, care a fost trimis în cetate să cumpere pâine. Mergând el, a văzut pe porţile cetăţii cărţile împărăteşti prin care se anunţa persecuţia şi, în timp ce le citea, a fost prins de închinătorii la idoli şi dus în faţa judecătorului. Cercetat fiind, a mărturisit drept că este creştin, fapt pentru care judecătorul a poruncit ca tânărul Evlampie să fie dus la chinuri. Evlampie a îndurat cu multă bărbăţie bătăile şi, fiind purtat apoi în capiştea idolilor, era îndemnat să se închine lui Marte, zeul războiului. Sfântul, în loc să jertfească, a poruncit idolului să cadă, iar statuia s-a sfărâmat în bucăţi. A fost chinuit şi mai rău în faţa mulţimilor, de faţă fiind şi sora sa, Evlampia, care, mărturisind şi ea că este creştină, se ruga de prigonitori să fie părtaşă la chinurile pentru Hristos ale fratelui ei. Amândoi au fost băgaţi într-un cazan cu apă clocotită şi, rămânând nevătămaţi, mulţi oameni au venit la credinţa creştină, mărturisind că Hristos este Dumnezeu. Tuturor acelor mărturisitori li s-au tăiat capetele, împreună şi Sfinţilor Mucenici Evlampie şi Evlampia, primind de la Hristos cununa celor biruitori” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul II, luna octombrie).

Sfântul Cuvios Vasian (+457) era din Siria și a trăit în timpul domniei împăratului Marcian (450–457). Cuviosul a venit în Constantinopol, unde a devenit cunoscut pentru faptele și minunile sale. „Împăratul a zidit o biserică în cinstea lui, iar Sfântul a întemeiat acolo o mănăstire. Numărul ucenicilor care doreau să se nevoiască asemenea lui s-a înmulţit până la 300, iar între ei se afla şi Cuvioasa Matrona. Astfel vieţuind şi pe mulţi aducând la Dumnezeu, tămăduind bolile şi fiind făcător de nenume rate minuni, întru adânci bătrâneţi, Sfântul Vasian s-a mutat cu pac la Domnul” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul II, luna octombrie).

Sfântul Cuvios Teofil Mărturisitorul (+730) s-a născut aproape de Tiberiopole. A primit botezul la vârsta de 3 ani și a mers cu părinții în Muntele Selentiu, pentru a primi binecuvântare de la Cuviosul Ștefan. După ce a împlinit 13 ani, a mers din nou la Cuviosul Ștefan, devenind ucenic al acestuia. Trei ani mai târziu, Cuviosul l-a dat în grija „egumenului lavrei, Teofil devenind monah. “În tot acest timp, părinţii lui Teofil nu ştiau nimic de el, dar apoi au aflat că este la mănăstire”. Ei s-au angajat prin jurământ, înaintea egumenului, să ridice o mănăstire pe cheltuiala lor. Au cerut să-l ia și pe Teofil cu ei. Cu binecuvântarea egumenului, „Teofil a plecat împreună cu câţiva fraţi din obşte, în scurtă vreme, au zidit mănăstirea”. După ce a devenit împărat la Constantinopol, Leon al III-lea, împărat iconoclast (717–741), l-a prins pe Cuviosul Teofil și l-a pedepsit pentru cinstirea sfintelor icoane. Sfântul „a fost bătut cu vine de bou, apoi a fost legat şi târât pe calea ce duce la Niceea”. El „a rămas în viaţă după multe chinuri” la care a fost supus. După toate cele îndurate, Sfântul s-a întors la mănăstirea sa. El „a cunoscut mutarea sa cea de pe pământ la ceruri şi, bine tocmind lucrurile mănăstirii şi învăţându-i şi binecuvântându-i pe toţi, s-a mutat la Domnul” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul II, luna octombrie).