Sf. Mc. Galaction şi Epistima

Sfinţii Galaction şi Epistimia (†251) au trăit pe vremea împăratului persecutor al creştinilor Deciu (249-251) şi „a guvernatorului Secund din Emesa”. Părinţii Sfântului Galaction erau greci. Ei  au primit credinţa creştină prin îndrumarea monahului Onufrie, iar apoi s-au botezat. Sfânta Epistimia era de neam grec. Ea a devenit creştină datorită soţului ei, Sfântul Galaction.  Ei au hotărât să se călugărească şi au trăit în nevoinţă şi ascultare. 

Împăratul Deciu a pornit o persecuţie împotriva creştinilor, care a fost una dintre cele mai aspre din primele trei secole ale creştinismului. Motivele reale ale acestei persecuţii au fost reprezentate de ura păgânilor împotriva creştinilor, din cauza căreia au izbucnit mai multe focare de conflict în cadrul imperiului, precum şi de tradiţionalismul exagerat al lui Deciu. El a cerut oficial ca fiecare cetăţean din Imperiul Roman să fie obligat să jertfească în templele păgâne şi să primească un certificat de confirmare în acest sens.

Între creştinii ce au suferit moarte mucenicească pentru credinţa în Hristos în timpul persecuţiei lui Deciu au fost şi Sfinţii Galaction şi Epistimia. Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române în volumul III, pe luna noiembrie, ne spune că „pe când Sfântul Galaction era de 30 de ani, iar Sfânta Epistimia de 16 de ani, au fost prinşi de dregătorul Ursus care i-a condamnat la bătăi şi chinuri grele pentru hotărârea lor de a rămâne creştini. I-au străpuns cu trestii ascuţite pe sub unghii, apoi le-au tăiat mâinile, picioarele, iar la urmă şi capetele, primind astfel cununa plină de slavă a sfinţilor biruitori mucenici”. Astfel, au devenit martiri ai credinţei creştine, făcând parte din ceata sfinţilor mucenici, care au strălucit prin martiriul lor în vremea persecuţiilor pe care împăraţii Romei le-au declanşat împotriva celor ce credeau în Hristos în spaţiul stăpânit de romani. Ei au mărturisit cu statornicie şi curaj şi s-au încoronat, pentru chinurile îndurate şi pentru moartea lor martirică, cu cununa nemuririi şi a vieţii veşnice.