Sf. Mc. Galaction şi Epistimia (Pomenirea morţilor)

 Aceşti sfinţi au trăit pe vremea împăratului Deciu (249-251),  în cetatea Emesa din Fenicia. Părinţii lui Galaction erau păgâni şi au învăţat  dreapta credinţă de la un monah, Onufrie, care i-a şi botezat pe ei şi pe fiul lor Galaction. Asemenea şi Epistimia era născută din părinţi păgâni şi, măritată  fiind cu Galaction, a fost botezată de bărbatul ei. Hotârându-se să-şi păzească fecioria, şi-au împărţit averea săracilor şi s-au făcut monahi, nevoindu-se în rugăciune şi ascultare. Fiind prinşi de stăpânitorul Ursus şi mărturisind că sunt creştini, au fost bătuţi şi, aducând nişte trestii ascuţite, dregătorul a poruncit slujitorilor să-i înţepe pe sub unghiile mâinilor şi picioarelor. Apoi li s-au tăiat mâinile şi picioarele, iar la urmă şi capetele. Sfântul Galaction avea 30 de ani, iar Sfânta Epistimia, 16 ani.