Sfânta Muceniţă Pelaghia; Sfânta Monica, mama Fericitului Augustin (Harţi)

Sfânta Pelaghia era din Tarsul Ciliciei şi a trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305), fiind fiica unor păgâni de neam bun. Pelaghia era o fecioară foarte frumoasă, înţeleaptă şi plină de frica lui Dumnezeu, şi însuşi fiul împăratului se logodise cu ea. Auzind sfânta de Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a primit cu râvnă şi bucurie, de la o slujnică de-a ei care era creştină, lumina cea nouă şi dătătoare de viaţă a Evangheliei lui Hristos. După aceasta, a plecat pe ascuns la episcopul creştinilor, care a botezat-o în numele Preasfintei Treimi. După ce a primit Botezul creştin, i-a trimis fiului împăratului veste că nu mai doreşte să-i fie soţie pentru că şi-a închinat întreaga viaţă Mirelui ceresc, pe care nu-L va părăsi niciodată. Auzind acestea, Diocleţian a poruncit ca Sfânta Pelaghia să fie adusă înaintea lui şi, neputând el să o întoarcă de la credinţa în Iisus Hristos, a fost arsă într-o baie de bronz clocotită. Şi aşa a primit fericita cununa muceniciei din mâinile lui Hristos, în ziua de 4 mai.