Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, 250 de ani de ocrotire și de recunoștință a românilor

E final de octombrie. Ca-n fiecare an, la sfârșitul acestei luni, de un sfert de mileniu încoace, blândul păstor de vite din Basarabi, Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, își cheamă smerit închinătorii la București, la praznicul său. Din 1774 până astăzi, istoria noastră consemnează multe evenimente nefericite, epidemii de ciumă, holeră, incendii, cutremure de pământ, două războaie mondiale, 45 de ani de comunism, pandemia de Covid. Peste toate acestea, românii au trecut ținându-se de poala rasei Cuviosului Dimitrie. N-au putut să-l fure bulgarii, nu au putut nici comuniștii și nici alții, acum patru ani, să-i îngrădească pelerinajul, fără să fie pedepsiți. Cădeau bombele precum grindina peste Capitală în 1943, dar nici una nu a atins catedrala, fiindcă Sfântul era acolo. A rămas cu noi și noi am rămas alături de el. De 250 de ani. Astăzi e ziua lui. Să-l prăznuim cu evlavie și cu recunoștință zicându-i: Bucură-te, Cuvioase Dimitrie, mare făcătorule de minuni!

Din cele mai vechi timpuri și până în prezent, orice așe­zare creștină, lo­cuință, sat, cetate sau oraș, a avut ca ocrotitor spiritual un sfânt, în care oamenii și-au pus toată speranța și i-au încredințat rugăciunile, avându-l ca mijlocitor ­înaintea lui Dumnezeu.

În vremurile grele din trecut, când sistemul medical nu era dezvoltat, creștinul autentic în fața catastrofelor produse de holeră, ciumă, tifos, angină difterică sau de secetă și foamete nu avea altă nădejde decât mila lui Dumnezeu și ajutorul sfinților.

Academicianul Constantin Bălăceanu Stolnici afirma, pe bună dreptate, că poporul român a avut dintotdeauna o religiozitate care a rămas până astăzi. În acest context, românii și-au ales încă de mult protectori printre sfinți și sfinte, li s-au închinat și i-au venerat cu pelerinaje.

Dacă, din punct de vedere politic, Keith Hitchins - un istoric american și membru de onoare al Academiei Române, susținea că anul 1774 este începutul modernismului în România, din punct de vedere religios, Dumnezeu binecuvântează poporul român prin aducerea din Basarabi (sat din Bulgaria) la București a moaștelor Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, în ziua de miercuri, 13 iulie 1774.

„Ocrotitorul Bucureștilor” - un apelativ vechi de două secole

Pelerinajul în cinstea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou a început chiar din momentul în care generalul rus Petru Ivan Saltîkov a adus moaștele în Țara Românească cu intenția de a le duce în Rusia, spre a nu fi profanate de otomani. Însă prin stăruinţa unui bun creştin român, Hagi Dimitrie, și la rugămintea Mitropolitului Grigorie al II-lea (1760-1787) al Țării Ro­mânești, dar mai presus de toate din voința Cuviosului, cinstitele moaște au rămas în Catedrala Mitropolitană, devenită în anul 1925 Catedrala Patriarhală.

Știm că procesiuni cu moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie s-au organizat în mai multe rânduri, mai ales în Capitală, acesta intrând în conștiința locuitorilor, fiind considerat și cinstit ca Ocrotitorul Bucureștilor. Această numire fiind făcută într-un mod solemn și public de către Mitropolitul Filaret al II-lea, la sfârșitul secolului al 18-lea. Acest moment important din viața bisericească și cinstirea de Ocrotitor al Bucu­reștilor au fost consacrate după ce Sfântul Cuvios Dimitrie a intervenit într-un mod minunat în istoria Capitalei, izbăvind orașul din multe necazuri prin procesiunile din anii: 1803 (19 aprilie) - seceta din timpul Domnitorului Alexandru Ipsilanti; 1813 - ciuma din timpul Domnitorului Caragea; 1821 - Revoluția lui Tudor Vladimirescu; 1827 - seceta din timpul domniei lui Grigore Vodă Ghica; 1831 (15 septembrie) - holera din timpul generalului Kiseleff; 1847 (23 martie) - focul cel mare din București; 1870 (iulie) - epidemia de angină difterică și între anii 1929 și 1949 - procesiuni pentru ploaie în Câmpia Bărăganului.

Iluzia că poți fura un sfânt

Pentru bucureșteni, faptul că Sfântul Cuvios Dimitrie nu a vrut să plece de lângă ei în anul 1918, când în timpul ocupației germane a Bucureștilor, un pluton de soldați bulgari au furat cinstitele moaște, dar au rătăcit drumul spre Bulgaria, a constituit un semn minunat de salvare din cele ce au fost, dar mai ales din cele ce urmau să se mai întâmple, mai ales că anul 1918 este marcat de o importanță deosebită pentru istoria unității românilor. În acest context, bucu­reștenii încă o dată, în unitate tainică de credință și mărturisire exprimată prin prezența într-un număr ­imens la procesiunea de readucere a moaștelor Sfântului Cuvios Dimitrie, îl proclamă Ocrotitorul Bucureștilor. În ciuda diferitelor speculații ale unor istorici cu privire la naționalitatea Sfântului, un lucru extrem de important ­este faptul că în timpul viețuirii pă­mântești a Cuviosului Dimitrie nu existau români și bulgari, ci era Imperiul Vlaho-Bulgar. Și ­încă un lucru de interes istoric și spiritual: biserica din satul Sfântului Dimitrie a fost construită de domnitori români.

Ultima procesiune cu moaștele Cuviosului, în timp de boală, s-a desfășurat pe străzile Capitalei, într-un mod solemn, dar mai ales discret, respectându-se recomandările autorităților, în ziua de ­duminică, 5 aprilie 2020, când ­întreaga lume a fost afectată de pandemia de Covid 19.

În istoria de 250 de ani (1774-2024) de prezență a moaștelor sale în capitala României, Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou a săvârșit multe minuni, unele menționate de cronicari, domnitori sau simpli credincioși, altele știute doar de Dumnezeu.

O nouă sărbătoare în calendarul bisericesc al românilor

În contextul anului 2024, Catedrala Patriarhală a pregătit o serie de proiecte, care au avut ca scop marcarea într-un mod festiv-liturgic a sărbătorii aniversare dedicată Ocrotitorului spiritual al Bucureștilor.

Înscrierea în calendarul Bisericii Ortodoxe Române a sărbătorii Aducerea moaștelor Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou la București, în ziua de 13 iulie, a fost decisă de Sfântul Sinod în ședința din 5 iulie 2022. Prima marcare a sărbătorii a avut loc anul acesta, în zilele 12-14 iulie, când s-au împlinit 250 de ani de la acest eveniment istoric.

În lunile premergătoare acestei sărbători, în perioada 4 martie - 21 aprilie 2024, s-a desfășurat în cuprinsul Arhiepiscopiei Bucu­reș­tilor, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cel mai amplu pelerinaj cu moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie.

După un program stabilit, având în vedere criterii care privesc lucrarea misionară, filantropică, importanța unor mănăstiri și biserici, sfintele moaște au poposit în toată zona Prahovei, apoi Ilfov și mai apoi în Cetatea Bu­cureștilor. Totodată, în contextul Anului omagial al pasto­rației și îngrijirii bolnavilor, au fost alese cu prioritate unități de cult care oferă sprijin pastoral în instituții medicale și de îngrijire a bătrânilor.

Sfântul întoarce vizita făcută de închinători și vine el în pelerinaj prin parohiile lor

În cuvântarea sa, din prima zi a pelerinajului, în Protoieria Câmpina, Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, amintea că „atingerea sfintelor sale moaște ne face să ne simţim atinși de harul lui Dumnezeu, să ne amintim că ținta noastră finală este Împă­răția cerurilor. În pre­zența lui, ca și a altor sfinți, simțim nevoia de a ne curăți sufletul, a ne sfinți viața, de a redeveni plăcuți lui Dumnezeu, împăcați cu semenii noștri, împăcați cu noi înșine. Îl simţim pe Sf. Cuv. Dimitrie ca pe un prieten bun și ocrotitor de care nu ne-am mai îndura să ne despărțim”.

Pe parcursul pelerinajului s-a constatat un număr impresionant de mare de copii, care ieșeau în întâmpinarea raclei cu sfintele moaște, ceea ce l-a determinat pe Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, să afirme: „Surpriza este că Sfântul Dimitrie a fost întâmpinat în dimineața aceasta de o mulțime de elevi, lucru care ne bucură, pentru că Sfântul Dimitrie încă din copilărie a fost un creștin preocupat de modul în care un om poate cultiva prietenia cu Dumnezeu, de la Care vine tot ajutorul în viața noastră de zi cu zi. Spre deosebire de dumneavoastră, Sfântul Dimitrie cel Nou, fiind născut într-o familie săracă, nu a putut merge la școală în vremea lui, însă, prin harurile dobândite de la Dumnezeu, el însuși a devenit dascăl și învă­țător al nostru în ceea ce privește modul în care trebuie să ne trăim viața pe acest pământ”.

Trebuie precizată diferența dintre pelerinajul la moaștele sfinților și procesiunile cu moaștele sfin­ților. Cu toată această distin­cție, ele sunt simbiotice deoarece când pornești în procesiune cu moaștele unor sfinți sau cu icoane făcătoare de minuni în diferite locuri, din diferite momente, atunci și cre­dincioșii merg în urma sfintelor moaște și acolo unde sunt așezate acestea spre cinstire toți credin­cioșii vin să se închine.

Credința și bucuria cu care racla cu moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie a fost întâmpinată de mulțimea credincioșilor au fost evidențiate de către Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, în predica rostită la Mănăstirea Zamfira, unde cinstitele moaște au rămas peste noapte: „Credința rămâne principalul tezaur, marele dar al românilor, pe care trebuie să îl cultivăm și pe care trebuie să-l întărim mereu, cerând ajutorul sfinților. Nu de multe ori sau poate chiar niciodată n-au fost aici atât de mulți preoți și credincioși adunați în această frumoasă chinovie. Cinstirea de care se bucură Cuviosul Dimitrie este, de fapt, cinstirea pe care o arătăm lui Dumnezeu cel minunat întru sfinții Lui”.

În timpul acestui pelerinaj chiar dacă nu era preconizată din punct de vedere meteorologic ploaia, totuși, după o îndelungată secetă, în Parohia Albești Paleologu, Protopopiatul Urlați, cre­din­cioșii, cu lacrimi în ochi, când auto­turismul care transporta sfintele moaște a oprit în fața bisericii, au spus: Sfinte Dimitrie, îți mulțu­mim că nu ne-ai uitat și te-ai îndurat de noi să ne aduci ploaia.

Odoare oferite Sfântului pentru vindecările sale minunate

Datorită minunilor pe care Dumnezeu le-a făcut prin plăcutul Său, Sfântul Cuvios Dimitrie, ierarhii, domnii, boierii și credin­cioșii au simțit nevoia să-și manifeste recunoștința pentru toate binefacerile oferind Ocrotitorului Bucureștilor anumite daruri. Unul dintre darurile istorice este chiar racla, din argint, în care cinstitele moaște ale Cuviosului au fost purtate în acest pelerinaj, de data aceasta în momente de bucurie și sărbătoare.

Racla a fost confecționată în anul 1879, la inițiativa Episcopului Ghenadie Petrescu, viitorul Mitropolit al Țării Românești, de către meșterul Teodor Filipov, în atelierul său din București și oferită Catedralei Mitropolitane, conform procedurii din vremea respectivă, în anul 1880.

Și în prezent, credincioșii care s-au vindecat de diferite boli sau neputințe la racla Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou au dorit să-și manifeste recunoștința într-un mod concret, fie oferind un veș­mânt nou, care să acopere cinstitele moaște ale Cuviosului la sărbătoarea aniversară din 13 iulie 2024 și un alt veșmânt pentru sărbătoarea din 27 octombrie 2024, fie o coroană din argint cu filigran și împodobită cu pietre prețioase, care a fost așezată pe capul Sfântului, fie o metanie nouă din piatră de agată care a fost pusă la mâna stângă a Cuviosului.

Marele duhovnic, părintele Cleopa Ilie afirma: Să ne închinăm la moaștele Sfântului Dimitrie ori de câte ori avem prilejul și să citim acatistul lui că este grabnic ajutător; iar un alt mare povățuitor de suflete, părintele Sofian Boghiu, ne îndemna: Mergeți și vă întâlniți cu Sfântul Dimitrie cel Nou acum, la ziua lui. Să-i aduceți prinos și omagiu, recunoștință și mulțumire, pentru că el se roagă cu adevărat pentru noi. Înge­nuncheați înaintea lui și plecați-vă fruntea pe mâna lui uscată de post și gândiți-vă mai adânc la viața lui, la osteneala lui, la roadele lui cu care Duhul Sfânt l-a dăruit pentru ostenelile lui. Ambii părinți fiind canonizați de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ajunul sărbătorii aniversare, în zilele de joi și vineri, 11-12 iulie 2024.

Cine pe cine cinstește?

Nu putem trece cu vederea un alt eveniment important pentru capitala țării noastre, și anume că anul acesta, în ziua de prăznuire a Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, în 27 octombrie 2024, se împlinesc 80 de ani de când moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași au fost aduse la București, în Catedrala Patriarhală, și purtate în procesiune alături de moaștele Ocrotitorului Bucureștilor. În contextul celui de-Al Doilea Război Mondial, racla cu moaștele Ocrotitoarei Moldovei a plecat din Iași cu desti­nația Mănăstirea Turnu, jud. Vâlcea, însă la București s-a luat o altă hotărâre și cinstitele moaște au fost duse la Mănăstirea Sa­mur­cășești, unde au rămas pentru o scurtă perioadă de timp, până în ziua de 27 octombrie 1944, când au fost aduse la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie.

În încheiere, doresc să fac o mărturisire în urma celor văzute și auzite de-a lungul anilor în timpul pelerinajului la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, organizată în fiecare an, în ziua de 27 octombrie, la Catedrala Patriarhală, dar și în timpul pelerinajului premergător sărbătorii aniversare: oamenii din diferite stări sociale, culturale, educa­ționale devin din străini prieteni, ceea ce înseamnă că Sfântului Cuvios Dimitrie îi place prietenia oamenilor evlavioși și smeriți.

Văzând minunile lui Dumnezeu prin sfinții Săi ar trebui să ne punem întrebarea: Cine pe cine cinstește, noi cinstim pe sfinți sau sfinții ne cinstesc pe noi că ne duc rugăciunile către Tronul Prea­sfintei Treimi și ne învață cum să ne rugăm?