Sfântul Ierarh Grigorie Teologul, Arhiepiscopul Constantinopolului; Sfântul Ierarh Bretanion, Episcopul Tomisului

Un articol de: Pr. Ştefan Sfarghie - 25 Ianuarie 2020

Marele Grigorie s-a născut în cetatea Nazianz, către anul 328. El a trăit pe vremea împăraţilor Valens (364-378) şi Teodosie cel Mare (379-395). Părinţii săi se numeau Grigorie şi Nona, iar tatăl său a fost făcut episcop de Nazianz pentru vredniciile sale. În tinereţe a studiat la cele mai înal­te şcoli ale vremii: la Cezareea Capadociei, la Cezareea Pales­ti­nei, la Alexandria şi Atena, şcoala cea mai înaltă de atunci, unde a şi fost rugat să rămână ca das­căl. A fost sfinţit episcop de Sfân­tul Vasile cel Mare, prietenul său, pentru cetatea Sasima. Sfântul Grigorie era un cuvântător înnăscut. Iubea viaţa duhovni­ceas­că, poezia creştină şi te­o­logia pe înţelesul oamenilor. El a rostit vestitele cinci Cuvântări teologice în care a tălmăcit învă­ţătura despre Sfânta Treime. A fost o vreme şi întâistătător al Noii Rome şi a adus dovezi contra ereziilor dezbătute în timpul Sino­dului al 2-lea Ecumenic. Din cau­za unor neînţelegeri provocate din invidia unora, în scurtă vreme, sfântul a părăsit scaunul arhie­resc al Constantinopolului şi s-a retras în singurătate, unde, până la sfârşitul vieţii, a alcătuit multe scrieri şi poeme despre viaţa spi­rituală, despre teologie şi poezie creştină. S-a mutat la Domnul la 25 ianuarie în anul 389. Astăzi pomenim şi pe Sfântul Ierarh Bretanion, Episcopul Tomisului, cel care a luptat împotriva arianismului în timpul lui Valens (364-378). Venind împăratul arian la Tomis, Sfântul Bretanion l-a înfruntat, spunându-i că nu este alt crez decât cel de la Niceea şi, ieşind din biserică împreună cu poporul, l-a lăsat pe Valens singur cu alaiul său. Pentru aceasta a fost exilat, dar a fost readus pe scaunul său la insistenţele credincioşilor. La cererea Sfântului Vasile cel Mare, Sfântul Bretanion a trimis în Capadocia moaştele Sfântului Sava. În 380 a trecut în pace la Domnul.