Sfântul Ierarh Grigorie Teologul, Arhiepiscopul Constantinopolului; Sfântul Ierarh Bretanion, Episcopul Tomisului

Marele Grigorie s-a născut în cetatea Nazianz, către anul 328. A trăit pe vremea împăraţilor Valens (364-378) şi Teodosie cel Mare (379-395). Părinţii săi se numeau Grigorie şi Nona. Pentru vredniciile sale, tatăl său a fost făcut Episcop de Nazianz. În tinereţe, Grigorie a studiat la cele mai înalte şcoli ale vremii: la Cezareea Capadociei, la Cezareea Palestinei, la Alexandria şi Atena, şcoala cea mai înaltă de atunci, unde a şi fost rugat să rămână ca dascăl. A fost sfinţit episcop de Sfântul Vasile cel Mare, prietenul său, pentru cetatea Sasima. Sfântul Grigorie era un cuvântător înnăscut. Iubea viaţa duhovnicească, poezia creştină şi teologia pe înţelesul oamenilor. El a rostit vestitele Cinci Cuvântări Teologice în care a tălmăcit învăţătura despre Sfânta Treime. A fost o vreme şi întâistătător al Noii Rome şi a adus dovezi contra ereziilor dezbătute în timpul Sinodului al II-lea Ecumenic. Din cauza unor neînţelegeri provocate de răutatea şi invidia unora, în scurtă vreme, sfântul a părăsit scaunul arhieresc al Constantinopolului şi s-a retras în singurătate. Până la sfârşitul vieţii a alcătuit multe scrieri şi poeme despre viaţa spirituală, despre teologie şi poezie creştină. S-a mutat la Domnul la 25 ianuarie în anul 389. Astăzi îl pomenim şi pe Sfântul Ierarh Bretanion, Episcopul Tomisului, cel care a luptat împotriva arianismului în timpul lui Valens (364-378). Venind împăratul arian la Tomis, Sfântul Bretanion l-a înfruntat spunându-i că nu este alt Crez decât cel de la Niceea, şi ieşind din biserică împreună cu poporul, l-a lăsat pe Valens singur cu alaiul său. Pentru aceasta a fost exilat, dar a fost readus pe scaunul său la insistenţele credincioşilor. La cererea Sfântului Vasile cel Mare, Sfântul Bretanion a trimis în Capadocia moaştele Sfântului Sava. În 380 a trecut în pace la Domnul.