Sf. Ier. Pavel Mărturisitorul, Arhiepiscopul Constantinopolului; Sf. Cuv. Luca din Sicilia

Sfântul Ierarh Pavel Mărturisitorul, Arhiepiscopul Constantinopolului (†351) s-a născut în Tesalonic. A fost hirotonit diacon de Sfântul Alexandru, Arhiepiscopul Constantinopolului, şi a fost notarul acestuia. După moartea Sfântului Alexandru (30 august), a fost ales Pavel ca arhiepiscop al Constantinopolului. Împăratul Constanţiu al II-lea (337-361) era de partea arienilor şi de aceea, când arhiepiscopul Pavel s-a întors din Antiohia, l-a alungat din scaunul  arhiepiscopal și l-a pus în locul său pe episcopul Eusebiu al Nicomidiei. „Sfântul Ierarh Pavel a plecat la Roma, unde l-a întâlnit pe Sfântul Atanasie cel Mare, care fusese şi el alungat din scaunul de arhiepiscop al Alexandriei. Prin mijlocirea împăratului Constans (337-350), fratele lui Constanţiu, şi a episcopului Iuliu I (337-352) al Romei, Sfinţii Pavel şi Atanasie au fost readuşi în eparhiile lor ca întâistătători, dar la scurt timp, prin uneltirile şi viclenia arienilor, Constanţiu i-a trimis din nou în surghiun. Împăratul Constans i-a scris fratelui său cu ameninţare că, dacă nu îi va chema din exil pe cei doi episcopi sfinţi, ca să păstorească în pace Sfânta Biserică a lui Hristos, va veni cu armată asupra lui. Sfântul Ierarh Pavel Mărturisitorul şi-a redobândit tronul doar pentru o perioadă de timp, pentru că, după moartea lui Constans, a fost izgonit definitiv la Cucuz în Armenia. Acolo, în timp ce săvârşea sfânta slujbă, a fost sugrumat cu omoforul său de către potrivnicii arieni şi, astfel, s-a mutat la cereştile lăcaşuri, dându-şi sufletul în mâinile lui Dumnezeu” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul III, luna noiembrie).

Sfântul Cuvios Luca din Sicilia (†820) era din Taormina, localitate din insula Sicilia. La vârsta de 18 ani, pentru că părinţii lui doreau să-l căsătorească, „a fugit noaptea şi s-a dus într-un loc pustiu, unde vieţuiau şi animale sălbatice. Acolo s-a nevoit cu postirea timp de 40 de zile şi aşa s-a învrednicit de o dumnezeiască cercetare de la înger. În urma acestei descoperiri, s-a retras la o mănăstire şi a îmbrăcat îngereasca schimă a monahilor pentru a trăi o viaţă mai aspră şi în ascultare. Hrana sa timp de un an şi jumătate a fost numai pâine şi apă de izvor, mâncând doar la trei-patru zile, fără să dea prea multă odihnă trupului prin somn. Dorind să se îmbunătăţească în viaţa călugărească, Sfântul Luca a plecat împreună cu un alt monah pe muntele Etna, unde se hrănea doar cu ierburile muntelui. Dormea puţin, păstra numai o haină şi mergea fără încălţăminte, străduindu-se prin canon să nu iasă ziua din chilie decât după ce mai întâi termina de citit toată Psaltirea. Se ruga şi prin citirea Ceasului al treilea şi, după aceasta, lucra până seara când se aşeza la masă mulţumind lui Dumnezeu pentru hrana puţină pe care o mânca. Astfel vieţuind, fericitul Luca s-a învrednicit de darul tâlcuirii Sfintei Scripturi şi mulţi se foloseau primind îndrumare şi ajutor, minunându-se de înţelepciunea Cuviosului. După acestea, Sfântul s-a dus în alt loc, fiind povăţuit printr-o descoperire dumnezeiască. Acolo a adunat 12 ucenici cuvioşi, cărora le purta de grijă” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul III, luna noiembrie). Cuviosul a mers la Constantinopol, unde s-a întâlnit cu monahii de aici, descoperindu-le gândurile sale. A fost sfătuit să meargă în Corint. Aici a locuit într-un sat încă şapte luni de zile, apoi a adormit, cu pace, în Domnul.