Sfântul Ierarh Iachint, Mitropolitul Ţării Româneşti; Sfinţii Mucenici Terentie, soţia sa, Neonila, şi cei 7 fii; Sfântul Ierarh Firmilian, Episcopul Cezareei Capadociei

Sfântul Iachint s-a născut la sfâr­şitul secolului al 14-lea. A urmat înaltele şcoli ale vremii, desă­vâr­şindu-şi cunoaşterea teologică la Constantinopol, unde a apărat învăţătura ortodoxă a isihasmului, alături de Sfântul Grigorie Palama. Pentru vrednicia sa a fost ales Mitropolit de Vicina, Dobrogea, în anul 1358. Cu îngăduinţa Sfântului Patriarh Calist al Constantinopolului şi la stăruinţele voievodului Nicolae Alexandru Basarab (1352-1364), Sfântul Iachint s-a mutat în anul 1359 în capitala de atunci a Ţării Româneşti, la Curtea de Argeş. Sfântul Iachint a întărit în mărturisirea Ortodoxiei pe voievod şi pe dregători, care erau ispitiţi să-şi schimbe credinţa pentru înlesnirile lumeşti ale Apusului. Marele ierarh s-a îngrijit de organizarea bisericească, de hirotonirea unor preoţi vrednici şi i-a învăţat pe monahi rugăciunea inimii, fiind iubit de popor pentru blândeţea şi milostivirea lui. În timpul său a venit în Ţara Românească Sfântul Cuvios Nicodim, care a înfiinţat mai apoi mănăstirile Vodiţa şi Tismana. În anul 1372, la adânci bătrâneţi, a plecat în pace la Domnul, fiind plâns de tot poporul ca un adevărat părinte.