Sfântul Ioan Botezătorul, prototipul vieţii pustniceşti

Soborul Sfântului Ioan Botezătorul sau încununarea tuturor zilelor închinate Sfântului Ioan este ultima mare sărbătoare a iernii. Astăzi Biserica Ortodoxă îi aduce jertfă de mulţumire Înaintemergătorului Domnului, care a propovăduit evreilor de atunci, dar şi tuturor oamenilor până astăzi: „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor!“. A fost primul care a folosit botezul ca mijloc de purificare, dar botezul său a fost mai mult unul de recunoaştere a păcatului, pe când Botezul lui Hristos chiar iartă toate păcatele. Sfântul Ioan este cel care L-a botezat pe Mântuitorul lumii în apele Iordanului, moment în care Sfânta Treime S-a arătat pentru prima dată oamenilor.

Sfântul Prooroc Ioan s-a născut în familia preotului Zaharia. Naşterea minunată a Sfântului Ioan a fost profeţită de Îngerul Gavriil într-o arătare în timpul slujbei oficiate la templu de tatăl Sfântului Ioan. Mama sa, Elisabeta, înaintată în vârstă şi fără copii, deoarece nu putea să aibă, era descendentă a seminţiei lui Aaron. Zaharia nu a crezut în cuvântul îngerului şi, drept pedeapsă, a rămas mut. Naşterea lui Ioan s-a petrecut cu şase luni înaintea naşterii lui Iisus. Evanghelistul Luca arată că Elisabeta şi Maria, Maica Domnului, erau verişoare. Aflăm că, mai târziu, Sfântul Ioan s-a retras în pustiul de lângă râul Iordan. Ducea o viaţă de renunţare, era îmbrăcat cu haine din păr de cămilă, mânca miere de albine şi lăcuste şi se ruga mereu. A fost un exemplu pentru primii asceţi ai creştinismului şi pentru monahism. Ioan Botezătorul este Înaintemergătorul Domnului, cel care a pregătit calea şi mulţimile pentru primirea lui Mesia, Iisus Hristos. Mesajul principal pe care îl transmitea Ioan era „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor!“. Cei care renunţau la păcate erau botezaţi în Iordan. Ritualul care însoţea botezul oficiat de Ioan evreilor era asemănător cu ritualul descris în Manuscrisele de la Marea Moartă (Qumran). Se poate trage concluzia că Ioan ar fi făcut parte din gruparea esenienilor, trăitori în pustie. Dar, spre deosebire de Manuscrisele Qumran, unde botezul era un ritual individual, botezul practicat de Ioan la Iordan era unul de grup. Botezul acesta are şi o semnificaţie eshatologică, prevestind, aşa cum însuşi proorocul spunea, botezul cu „foc şi Duh Sfânt“, pe care îl aducea Cel Care va veni după el, Hristos-Domnul. Ura Irodiadei i-a adus moartea Momentul când Iisus a venit la Ioan spre a Se boteza a fost vârful misiunii profetului de pe malul Iordanului. El a deschis inimile şi minţile evreilor, spre a-L primi pe Hristos şi cuvântul Acestuia. Sămânţa aruncată de el va rodi: primii ucenici ai Domnului vor fi aleşi dintre cei ai Sfântului Ioan. În predicile sale l-a criticat, în mod repetat, pe regele Irod Antipa pentru faptul că s-a căsătorit cu Irodiada, fosta soţie a fratelui său vitreg, Filip. Aceasta i-a atras întemniţarea. La o petrecere cu mulţi oaspeţi, Salomeea, fiica Irodiadei, a dansat în faţa tatălui său vitreg. Acesta a cedat farmecelor tinerei dansatoare şi i-a promis orice. La îndemnul mamei, fata a solicitat capul Sfântului Ioan Botezătorul. Fiind ucis, capul i-a fost adus Salomeei pe tavă. Trupul lui Ioan Botezătorul ar fi fost dus de susţinătorii săi în oraşul Samaria, unde a fost îngropat. Moaştele Sfântului Ioan Confrom tradiţiei, Ioan a fost înmormântat în Samaria. Istoricii Rufinus şi Teodoret arată că mormântul său a fost profanat în timpul împăratului Iulian Apostatul, în 362, o parte dintre moaşte fiind arse. Cealaltă parte a fost dusă în Ierusalim, apoi în Alexandria, unde, la 27 mai 395, a fost aşezată în biserica ce îi poartă numele. Despre capul Sfântului, Nichifor şi Simeon Metafrastul spuneau că ar fi fost îngropat separat, în fortăreaţa Machaerus ori chiar în palatul lui Irod din Ierusalim. Astăzi, capul Sfântului se află la Roma. Fragmente din moaşte se găsesc şi în Biserica Coptă, la mănăstirile dintre Cairo şi Alexandria. Mandaenismul - religia profetului Ioan Sfântul Ioan Botezătorul este întâlnit şi în alte religii. În religia monoteistă mandaenistă, întâlnită în special în lumea arabică, el este cinstit ca cel mai mare mesager al lui Dumnezeu, cu numele de Yahia în Sidra d-Yahia (Cartea lui Ioan). Este considerat adevăratul Mesia. Conform scrierii lui Ginza Rba, profetul a murit în mâinile unui înger, care i s-a arătat la Iordan pentru a fi botezat. Ioan ar fi ştiut că, dacă îl botează, va muri, dar a făcut acest lucru. După moartea sa, îngerul i-ar fi acoperit trupul cu noroi. Tot cu numele de Yahia este întâlnit şi în islam, unde Ioan este cunoscut drept profetul înrudit cu profetul Iisus, ca fiul Elisabetei şi al lui Zaharia. În Sura 19, versetele 7-12, este descris ca pur, devotat, „profetul dreptăţii“ şi trimis să „confirme cuvântul lui Allah“. ▲ Haina lui Ioan vorbeşte despre asceza lui, dar are şi semnificaţii duhovniceşti Sfântul Ioan Botezătorul reprezintă modelul de priveghere, de rugăciune, de pocăinţă şi de trezvie duhovnicească, de trezire a sufletului din moartea păcatului şi de ascultare a cuvântului lui Dumnezeu. Acestea au fost subliniate de PF Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, duminică, 4 ianuarie 2009, la Mănăstirea „Sfânta Maria“ - Techirghiol. „Evanghelia după Marcu ni-l descrie ca pe un ascet, pustnic îmbrăcat în haină din păr de cămilă, încins cu o curea de piele, hrănindu-se cu lăcuste şi miere sălbatică. Toate aceste amănunte nu sunt menţionate fără rost, ele au o semnificaţie şi un înţeles duhovnicesc. Cămila putea fi considerată atât ca animal curat în Vechiul Testament, pentru că era rumegător, închipuind prin aceasta poporul evreu, dar pe de altă parte, apărea şi ca necurată, având copita despicată. În acest ultim caz, ea prefigura neamurile păgâne“, a spus Patriarhul. Reprezentând aşadar şi pe iudei, socotiţi popor ales de Dumnezeu, însă şi pe păgânii necuraţi aflaţi departe de Legea Domnului, haina din păr de cămilă purtată de Ioan vorbeşte despre pocăinţa necesară atât evreilor, cât şi păgânilor. Totodată, veşmântul purtat de Sfântul Ioan mărturisea asprimea vieţii dusă de acest prooroc. „Înaintemergătorul Domnului nu trăia în comoditate, el avea ca preocupare principală bucuria care vine omului din rugăciune, din postire, din pocăinţă şi din dăruirea sa totală lui Dumnezeu. Încingerea cu o curea de piele provenită de la un animal mort semnifică mortificarea, omorârea patimilor păcătoase care trăiesc în el. În acelaşi timp, în Orient, unde hainele erau lungi şi largi, când cineva purta curea, însemna că el era gata să lucreze. Omul în stare de activitate era încins. Sfântul Ioan este încins pentru că se află în lucrare de propovăduire, de rugăciune, în lucrare duhovnicească. Hrana lui, constituită din miere sălbatică şi lăcuste, animale socotite curate în cartea Leviticului, care aveau un gust şi miros neplăcut, ne arată că nu mâncarea şi gustul bun sunt scopurile activităţii sale, ci că Proorocul Ioan mănâncă doar ca să trăiască, nu trăieşte ca să mănânce“, a continuat Preafericirea Sa. Toate aceste amănunte legate de îmbrăcămintea şi hrana Sfântului Ioan reprezintă semnificaţii duhovniceşti pentru a înţelege viaţa pustnicească. Din acest motiv, a mai spus Patriarhul României, Înaintemergătorul Domnului este considerat din acest motiv modelul sau prototipul vieţii pustniceşti şi foarte adesea o mulţime de părinţi din pustie au trăit o viaţă asemănătoare cu cea a Sfântului Ioan, hrana cea mai importantă fiind cuvântul lui Dumnezeu şi rugăciunea, iar îmbrăcămintea reprezentând-o înveşmântarea cu virtuţi, în prezenţa şi lumina Duhului Sfânt. De aceea, pustnicii înfăţişaţi în pictura Bisericii au haine şi chipuri luminoase, pentru că ei s-au îmbrăcat în lumina harului lui Dumnezeu. (Augustin Păunoiu)