Sfântul Matei, vameşul care a devenit Apostol

Sfântul Apostol Matei, autorul primei Evanghelii a Noului Testament şi ucenic direct al Mântuitorului Hristos, era originar din Capernaum, orăşelul aşezat pe malul Mării Tiberiadei, în circumscripţia iudaică Galileea. Se mai numea şi Levi şi fusese, înainte de chemarea la apostolat, vameş.

Sfântul Apostol Matei, Levi după numele citadin, înseamnă etimologic „darul lui Dumnezeu”. Ducând o viaţă fără lipsuri, îndestulată chiar de câştiguri ilicite, deşi iudeu prin naştere, viitorul Apostol făcea parte din aparatul administrativ al statului roman. Era aşadar un „publican” (din latinescul publicanus - impozite, taxe publice) sau, mai pe înţeles, un „vameş”, poate una dintre cele mai detestate îndeletniciri din perioada nou-testamentară. Motivul era cât se poate de simplu: vameşii iudei aveau datoria să colecteze de la fraţii lor, tot iudei, tributul cotropitorilor romani. De aceea, în momentul în care Matei Îl cheamă pe Domnul în casa sa, fariseii se scandalizează şi îi întreabă pe Apostoli: „Pentru ce mănâncă Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?” (Matei 9, 11). Răspunsul Domnului este cât se poate de lămuritor şi simplu: „Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Dar mergând, învăţaţi ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă; că n-am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă” (Matei 9, 12-13). Este cert faptul că şi chemarea vameşului Matei la apostolat a fost la fel de simplă în cuvinte: „Vino după Mine şi lasă morţii să-şi îngroape morţii lor” (Matei 8, 22), el fiind, prin urmare, ucenicul care ceruse de la Domnul să-l lase mai întâi să-şi îngroape tatăl şi apoi Îl va urma (cf. Matei 8, 21).

Asemenea celorlalţi ucenici, Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei a fost martor la multe din minunile săvârşite de Domnul Iisus. Cu puţin timp înainte de răstignire, Apostolul a avut un fel de prevestire. Tradiţia spune că în seara în care Învăţătorul S-a despărţit de Apostolii Săi, Matei era foarte tulburat şi a adus la cină un cocoş fript. Aşezând friptura pe masă, el şi-a mărturisit tulburarea înaintea Domnului, zicându-I: „Învăţătorule, vezi acest cocoş? Când fariseii m-au văzut că l-am sacrificat, m-au batjocorit şi mi-au spus: Învăţătorul tău va fi ucis în această seară ca acest cocoş”. Atunci, Iisus a surâs şi i-a răspuns: „Matei, cu siguranţă vor duce la împlinire cele pe care le-au spus şi, înainte de revărsatul zorilor, cocoşul ne va da semnalul”. Apoi, întorcându-se spre cocoş, Domnul i-a poruncit: „Întoarce-te la viaţă şi să fii ca înainte, pene îţi vor creşte şi vei zbura liber pentru a vesti momentul în care voi fi vândut”. Minunea s-a produs îndată, cocoşul a înviat şi a zburat liber afară. Tulburarea lui Matei însă nu dispăruse şi Domnul i S-a adresat încă o dată cu cuvintele: „După cum a înviat pasărea pe care ai spintecat-o acum câteva ore, la fel şi Eu voi învia din morţi. Nu te îngrijora atunci de cuvintele vane ale fariseilor”. În acea seară, Mântuitorul a fost prins, judecat, condamnat la moarte şi mai apoi răstignit pe cruce. Trei zile mai târziu, El avea, însă, să învieze, aşa după cum Sfântul Apostol Matei urma să scrie în Evanghelia sa.

Evanghelia după Matei

Înainte de a-şi începe lucrarea misionară în Etiopia, Evanghelistul Matei a rămas o vreme în Ierusalim, hotărând să pună în scris testamentul binecuvântat al anilor de apostolie dobândiţi alături de Învăţătorul. Aşa a luat naştere Evanghelia sa, prima şi unica în ierarhia celor patru, scrisă în limba aramaică, în care propovăduise Domnul. Ca specificitate, se poate spune că „nici o altă evanghelie nu se conectează cu Vechiul Testament într-un mod atât de remarcabil şi nici o altă evanghelie nu oferă un dialog atât de evident cu percepţia iudaică asupra mişcării creştine”. Specialiştii biblişti identifică în evanghelia sa patru teme majore: „hristologia, sau ce credea evanghelistul despre Hristos, care reprezintă centrul teologiei lui Matei; Împărăţia cerului, care adesea revelează ceea ce credea el despre Dumnezeu; istoria mântuirii, grila conceptuală şi hermeneutică prin care Matei citea şi interpreta trecutul, prezentul şi viitorul; şi ucenicia, aşteptările lui Dumnezeu de la oameni în lumina zorilor Împărăţiei lui Iisus Hristos” (Dicţionarul Noului Testament, Oradea, 2008, pp. 946, 953). Pe scurt, Evanghelia după Matei vorbeşte despre viaţa şi predica Mântuitorului, amintind: genealogia, naşterea, copilăria şi botezul Său; ispitirile din pustiul Karantaniei; lucrarea Sa taumaturgică şi kerigmatică; drumul spre Ierusalim; Răstignirea şi Învierea Sa din morţi.

Lucrarea misionară şi mucenicia în Etiopia

După tragerea la sorţi, pentru Sfântul Apostol Matei a fost rânduită ca destinaţie misionară Etiopia. Ecoul predicii sale ajunge repede la curtea imperială din Aksum, fiind chemat personal de regină. Fiul ei era aproape pe moarte şi nici unul dintre medicii pe care îi chemase nu reuşiseră să-l vindece. Înainte de a ajunge Apostolul în palatul regal, feciorul murise. Dialogul consemnat de scrierile apocrife reprezintă aşadar o confirmare directă a autorităţii apostolice prin care Sfântul Evanghelist propovăduia în acele ţinuturi: „Recunosc că tu eşti apostolul trimis de Dumnezeu pentru a noastră mântuire şi că eşti ucenicul Celui ce i-a ridicat pe morţi din morminte; cheamă atunci numele Său asupra fiului meu şi sunt sigură că şi el va învia”. Răspunsul Evanghelistului a venit de îndată: „Încă nu ai auzit predica mea şi cum poţi fi astfel atât de sigură? Să ştii de altfel că, datorită credinţei tale, fiul tău va învia”. Şi apucând copilul de mână, Apostolul a chemat numele lui Hristos şi acesta a înviat de îndată. Prin această minune au fost aduşi la credinţa creştină nu numai suveranii, ci şi întregul popor etiopian. „Matei a rămas în comunitatea etiopiană vreme de douăzeci şi trei de ani, ducând la împlinire o monumentală operă evanghelizatoare. Din păcate, lucrurile s-au schimbat când regele Aglebul a murit şi a fost urmat la domnie de fratele său, Hirtaco. Acesta dorea să se căsătorească cu Efigenia, fata defunctului rege, din motive politice; căsătoria, incestuoasă şi lipsită de dragoste, a fost condamnată de Matei în
timpul Sfintei Liturghii. Furios, regele a poruncit ca Matei să fie omorât, fiind străpuns de un ­asasin cu spada” (Grande libro dei santi, 2017,
p. 157). Alte surse spun că a fost ars pe rug.

Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei şi-a dat astfel obştescul sfârşit la anul 70, în ziua de 24 ianuarie, în vechiul Herapolis (în Turcia de astăzi). Biserica Ortodoxă i-a rânduit ca zi de prăznuire 16 noiembrie, iar cea Catolică, 21 septembrie.

Importanţa învăţăturii sale, a lucrării apostolice şi misionare pe care Sfântul Apostol Matei a desfăşurat-o în numele Evangheliei lui Hristos este universal recunoscută. Împreună cu Sfântul Andrei sunt singurii dintre Apostolii lui Hristos menţionaţi cu numele de Coran.