Sfântul Nectarie - prieten adevărat al virtuții
Lucrarea lui Hristos în sânul Bisericii este una cât se poate de vie și actuală. Mântuitorul împodobește Biserica Sa cu mărgăritare de mare preț, care ne sunt modele de dragoste, înțelepciune și curaj. Sfântul Sofronie Saharov afirma că „prezența sfinților este de mult preț pentru întreaga omenire”. Putem reflecta la aceste cuvinte, contextualizând realitatea zilelor noastre. Dumnezeu îi preaslăvește pe aleșii Săi din vremurile acestea, ca să ne încredințeze de faptul că sfințenia reprezintă o chemare, dar și o consecință a relației dintre om și Dumnezeu. De aceea, comuniunea credincioșilor cu Hristos se realizează în Biserică, prin rugăciunile sfinților.
Un mare dar al lui Dumnezeu pentru noi și pentru aceste vremuri este Sfântul Ierarh Nectarie din Eghina. Slujitor vrednic, povățuitor neobosit și mare om de cultură al vremii sale. Unii se pot întreba de ce ierarhul Nectarie este așa iubit de către contemporani sau de ce acest părinte a căpătat o mare anvergură în sânul Bisericii? Cântările închinate sfântului ierarh ne sunt călăuzitoare în acest sens. Astfel, într-o stihiră din cadrul Vecerniei zilei de 9 noiembrie se arată grija lui Hristos pentru Biserica Sa prin proslăvirea ierarhului Nectarie: „O, purtarea Ta de grijă, Hristoase! Că Tu, precum ai făgăduit, l-ai preaslăvit în chip minunat pe Nectarie cel înțelept”. Ierarhul Domnului Nectarie a fost înțelept. A cumpănit bine. Dar cum poate fi un om înțelept dacă nu prin lucrarea virtuților? Astfel, Biserica îl recunoaște pe Nectarie fiind „adevărat prieten al virtuții”, așa cum este consemnat în troparul sfântului.
Virtutea în viața și scrierile Sfântului Nectarie
Marele ierarh al Bisericii s-a arătat în viața sa prieten adevărat al virtuții prin felul în care s-a luptat vitejește cu sinele și cu încercările vieții, dar să nu uităm și de evlavia deosebită pentru expunerea și explicarea virtuților. Această râvnă și pricepere vor reprezenta un izvor pentru toți creștinii doritori de viață duhovnicească autentică. Într-o stihiră închinată sfântului se exclamă faptul că ierarhul Nectarie este vistieria virtuților. El a fost un om virtuos prin excelență, dar a și realizat tratate despre virtuți, arătând tuturor dragostea față de nevoință, luptă, progres duhovnicesc. Viața cuviosului ierarh este un adevărat tratat despre virtute. Această realitate ne încredințează pe noi, cei de astăzi, să reflectăm asupra vieții și a problemelor acesteia și să ne raportăm întotdeauna cu nădejde în mila și ajutorul lui Dumnezeu. Așa a făcut Sfântul Nectarie. Nu s-a încrezut în oameni și în puterea trecătoare a acestora; nu s-a lăsat învins de piedicile celor care îl invidiau pentru înalta ținută morală, pentru dragostea ce a câștigat-o de la popor și pentru lucrarea vieții monahale. El a fost un om care s-a încrezut doar în Dumnezeu. Nădejdea în Dumnezeu l-a făcut să fie realist și curajos. Aceste două trăsături sunt caracteristice omului virtuos, care luptă pentru scopul vieții sale - unirea cu Hristos. Pentru Sfântul Nectarie cununa virtuților este nădejdea. Lecturând capitolul despre nădejde din lucrarea „Cunoaște-te pe tine însuți”, am simțit că în cuprinsul acestuia se concentrează toată expunerea ierarhului despre virtute. Făcând o paralelă între ceea ce a trăit și cuvintele de foc așternute pe pergamentul testament, am realizat că tot ceea ce a scris Sfântul Nectarie pe parcursul vieții sale este un remediu duhovnicesc pentru sufletul prins în vâltoarea necazurilor vieții. Pentru omul care se luptă cu patimile, „nădejdea înseamnă progres, dezvoltare și evoluție”, iar pentru omul care deznădăjduiește din cauza problemelor vieții, a răutăților și nedreptăților pricinuite de cei din jurul său, „nădejdea hrănește și dă viață”, ne spune ierarhul Nectarie. E vitală nădejdea în astfel de împrejurări ale vieții, și nu numai. Dar cum putem să o dobândim? Cum ne încredințăm de ajutorul ei? Tot Sfântul Nectarie ne lămurește această nedumerire. Pentru a ajunge la nădejde, este nevoie de răbdare. Această virtute, ierarhul teolog moralist o înfățișează ca fiind un bun pedagog pentru omul care năzuiește spre Împărăţie. „Răbdarea învață să ne purtăm cu bărbăție patimile (…). Și sfârșește prin a fi (…) dascăl al virtuții” și „numele răbdării este numele ostenelilor și al îndelungii stăruințe”. Așadar, răbdarea statornicește nădejdea în Dumnezeu. Cuvintele ierarhului Nectarie nu au ca fond predominant experiența teologiei studiate, ci baza acestora o reprezintă experiența vie ca mărturie personală a trăirilor din viața sa. Însă metoda folosită de Sfântul Nectarie se aseamănă gândirii și mărturiei Sfântului Ioan Damaschin: „Nu voi spune de la mine nimic; nu voi expune în chip succint decât cele care au fost prezentate în diferite lucrări de către bărbații sfinți și plini de înțelepciune” (Dialectica).
Aceasta nu ne face să trecem neobservată nuanța scrierii lui. El folosește exclamații, personifică virtuțile, le oferă o caracterizare minuțioasă și îl face pe cititor să recunoască măreția și importanța acestora pentru urcușul duhovnicesc.
Teolog moralist și pedagog iscusit
Ierarhul Nectarie, pe lângă faptul că și-a asumat pe deplin vocația de păstor, a realizat și o operă fundamentală de teologie, însumând cursuri de morală creștină, pastorală și dogmatică. Activitatea de director al Seminarului Teologic Rizareios (1894-1908) l-a făcut să se dedice nu numai unei bune rânduieli administrative, ci și unei lucrări cultural-teologice. Sfântul Nectarie a căutat să suplinească lipsa de profesori din cadrul seminarului și s-a dedicat alcătuirii unor manuale și tratate de teologie pentru uzul studenților (aproximativ 50 de titluri, după unii cercetători ai vieții sfântului ierarh). Cele mai importante lucrări elaborate în timpul directoratului său de la Rizareios sunt: Manualul de Morală Creștină (1897) și Cunoaște-te pe tine însuți (1904). Desigur, să nu uităm manualul de Pastorală (1898), Sfânta Cateheză Ortodoxă (1899) și Hristologia (1901). Sfântul Nectarie s-a concentrat pe abordarea și expunerea moralei creștine ca fiind un instrument pedagogic în șlefuirea tinerilor seminariști. Interesul pentru studierea și alcătuirea unui manual de morală a început din timpul în care Sfântul Nectarie era în Alexandria, descoperind lucrarea arhimandritului Neofytos Vamvas, intitulată „Teologia naturală și Morala Creștină”. Ca o continuare a manualului de morală, ierarhul va publica în 1904 o lucrare inedită: „Cunoaște-te pe tine însuți”, unde tratează minuțios despre virtute. Autorul ne prezintă un tratat de aretologie care să ne fie un abecedar al cunoașterii și lucrării virtuților. În viziunea marelui ierarh al Bisericii, virtutea este o putere a sufletului, indispensabilă firii umane. Astfel, virtutea este o realitate a omului care își recunoaște și își lucrează pe deplin vocația. Sub aspect moral, virtutea înseamnă frumusețe și noblețe duhovnicească. Sub aspect religios, virtutea este închinarea adevărată și adecvată atât firii omului, cât și modalității în care trebuie să ne raportăm la Dumnezeu.
Sfântul ierarh Nectarie, prin alcătuirea acestor două tratate de teologie morală, realizează o lucrare de ansamblu. Pe de o parte, Manualul de Morală Creștină, alcătuit sub forma unui catehism cu întrebări și răspunsuri, o lucrare cu caracter didactic, iar pe de altă parte, tratatul despre virtute „Cunoaște-te pe tine însuți”, o privire atentă și complexă asupra virtuților. De multe ori, lucrarea unui autor, mai ales când este din spectrul teologiei, trebuie să reflecte autenticitate și să fie în acord cu viața autorului. În cazul Sfântului Nectarie, lucrurile sunt evidente. A fost un om care s-a luptat mereu cu răutatea celorlalți. A ținut mereu stindardul sus, nefăcând din viața lui un dramatism. A suferit, a fost prigonit, a căzut, a plâns. Dar s-a făcut tuturor toate (I Cor. 9, 22). A iertat. Astfel, s-a asemănat Domnului Hristos. De aceea, condeiul Sfântului Nectarie are o sensibilitate pe care o poți sesiza doar înțelegându-i viața. Pentru noi, pilda vieții ierarhului Nectarie este un prilej de înțelegere și de asumare a vieții duhovnicești. În viața noastră nu va fi un timp când totul va fi lipsit de ispite, probleme și necazuri. Să privim la Sfântul Nectarie și să-i cerem nectarul cel bun, dulce și veșnic al Împărăției.