Sfinţii Cuvioşi Efrem Sirul, Isaac Sirul, Paladie şi Iacob Sihastrul

Sfântul Efrem Sirul era din Mesopotamia, născut la Nisibe, sirian de neam şi din părinţi creştini. A făcut şcoala la Nisibe, iar după ce perşii au ocupat cetatea, în anul 360, s-a mutat la Edesa, care era sub stăpânire romană. Acolo i s-a încredinţat noua şcoală siriacă. Tradiţia spune că, în calitate de diacon, ar fi participat la Sinodul I Ecumenic de la Niceea şi că a fost hirotonit preot de Sfântul Vasile cel Mare. Fericitul Efrem a fost un poet inspirat, un cuvântător înflăcărat, un aspru nevoitor şi un om de rugăciune iubitor de viaţă duhovnicească. Prin imnele şi poemele lui, el urmărea întărirea dreptei credinţe în cei care le auzeau, căci erau cântate sau citite în biserici. Pentru acestea el a fost supranumit „harfa Duhului Sfânt”. Părţi din scrierile Sfântului Efrem se mai păstrează şi astăzi în rugăciunile de la slujbe. Una dintre acestea este rugăciunea „Doamne şi Stăpânul vieţii mele”, rostită în timpul Postului Mare. Astfel, scriind multe cărţi şi pe mulţi învăţându-i, Sfântul Efrem s-a mutat către Domnul la adânci bătrâneţi.