Sfinţii Mucenici Achindin, Pigasie, Aftonie, Elpidifor şi Anempodist

Aceşti sfinţi erau din Persia, în vremea domniei regelui Sapor al 2-lea (309-379), cel care a început prigonirea creştinilor. În vremea aceea, între oamenii care slujeau la curte erau în taină şi creştini. Dintre sfinţii pomeniţi astăzi erau Achindin, Pigasie şi Anempodist, oameni de frunte şi întăriţi în credinţă. Deci, au fost pârâţi aceştia trei că sunt creştini şi pentru aceasta au fost bătuţi cu toiege ghimpoase, spânzuraţi şi arşi pe coaste cu făclii aprinse. Dar sfinţii au rămas prin harul lui Dumnezeu nevătămaţi şi prin rugăciune au dărâmat un idol de seamă al perşilor. Atunci, au fost băgaţi în căldări cu smoală şi cu plumb topit, apoi au fost aruncaţi în mare. Şi din toate acestea, scăpând întregi, sfinţii au adus la credinţă şi pe alţi curteni de seamă, ca Aftonie şi Elpidifor, acesta fiind cel dintâi din sfatul regelui. Lor li s-au tăiat capetele, împreună cu alţi 7.000, în frunte cu mama regelui însăşi. Achindin, Pigasie şi Anempodist au fost închişi într-un cuptor ars în foc şi astfel şi-au luat sfârşitul nevoinţei lor.