Sfinţii Mucenici Codrat, Ciprian, Dionisie şi cei împreună cu ei

Aceşti sfinţi erau din Corint şi au trăit pe vremea împăraţilor Deciu (249-251) şi Valerian (253-260) şi a lui Iason, stăpânitorul Greciei. În acele zile, fiind prigoniţi creştinii, aceştia părăseau cetăţile şi averile lor şi se ascundeau prin pustietăţi şi prin munţi, ca să-şi păzească fără prihană sfânta lor credinţă a iubirii, a dreptăţii şi a libertăţii, dată nouă de Domnul Iisus Hristos. Sfântul Codrat, rămânând orfan de mic, a fost crescut în locuri pustii, ca şi Sfântul Ioan Botezătorul. Ajungând la vârsta tinereţii, a mers în Corint pentru a învăţa meşte­şu­gul doctoricesc. Acolo, s-a împrietenit cu cinci tineri creş­tini, care ardeau de dragostea pentru credinţa cea adevărată. La scurt timp, Sfântul Codrat şi prietenii săi au fost prinşi şi aruncaţi în temniţă, iar acolo propovăduiau pe Hristos, îndemnându-i pe toţi să nu renunţe la credinţa creştină. Fiind scoşi la păgâneasca judecată de către Iason şi mărturisind ei cu putere pe Hristos-Domnul, au fost bătuţi, strujiţi, arşi în foc, apoi au fost daţi spre tăierea capului cu sabia, primind astfel cununa muceniciei.