Sfințirea raclei Sfintei Cuvioase Mucenițe Evloghia de la Samurcășești

Cu două zile înainte de proclamarea locală a canonizării Sfintei Cuvioase Mucenițe Evloghia de la Samurcășești, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a sfințit astăzi, 2 octombrie 2026, în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale, racla care va adăposti cinstitele moaște ale sfintei.

Confecționată cu măiestrie în prima parte a acestui an la Secția de cizelură a Mănăstirii Pasărea, din cadrul Atelierelor Patriarhiei Române, racla de argint a Sfintei Cuvioase Mucenițe Evloghia de la Samurcășești cuprinde icoane ale sfintei și scene reprezentative din viața ei.

La finalul slujbei de sfinţire a obiectului bisericesc, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de învăţătură în care a evocat viața plină de greutăți și sfârșitul martiric al Sfintei Cuvioase Mucenițe Evloghia.

 „Cu ajutorul lui Dumnezeu, am sfințit această nouă raclă pregătită pentru proclamarea locală a canonizării Sfintei Cuvioase Mucenițe Evloghia de la Samurcășești, proclamare locală care va avea loc duminică, în data de 4 octombrie, la Mănăstirea Samurcășești din localitatea Ciorogârla, județul Ilfov. Această sfântă cuvioasă muceniță a fost o tânără chemată de Hristos Domnul și de Maica Domnului în mod minunat să propovăduiască credința creștină prin cateheze, pe înțelesul poporului, Evanghelia lui Hristos și credința ortodoxă. Sfânta s‑a născut în Grecia într‑un sat locuit de vlahi, și anume Nevesca, astăzi Nimfeo. Acolo, la o vreme după nașterea ei, după câțiva ani de viață, a murit mama sa și ea a rămas orfană, iar tatăl ei s‑a recăsătorit. Mama vitregă, a doua soție a tatălui ei, o ura pe această tânără care din botez s‑a numit Ecaterina și, la un moment dat, când se aflau la câmp la adunat de fân, mama vitregă a împins‑o pe tânăra Ecaterina de pe o căpiță de fân și ea și‑a fracturat coloana vertebrală și a devenit invalidă. La vârsta de 10 ani, a fost trimisă în România la un unchi al său să aibă grijă de ea. În anul 1927, ea s‑a îmbolnăvit de peritonită și rudele au părăsit‑o crezând că nu va mai scăpa cu viață, dar Maica Domnului i s‑a arătat și i‑a spus că va fi vindecată și va fi sănătoasă, și din clipa aceea s‑a făcut bine. Mai târziu, a fost o perioadă în care viața spirituală a oamenilor a decăzut foarte mult înainte de cel de‑Al Doilea Război Mondial, și Mântuitorul Hristos i s‑a arătat ei și i‑a spus că «am nevoie de oameni care să propovăduiască Evanghelia mea, dar sunt puțini cei care vor să o facă», și după o vreme ea a înțeles și a spus: «Mă duc eu, Doamne Iisuse, să vestesc». Așa s‑a înscris în Asociația Misionară Ortodoxă «Patriarhul Miron» și a activat acolo ca o femeie care s‑a angajat să mărturisească credința ortodoxă în diferite comunități, cu binecuvântarea Patriarhului mai întâi și a preoților. A susținut în diferite sate din Muntenia cateheze privind credința ortodoxă, explica Evanghelia duminicii respective și ducea cu sine și cărți de rugăciuni și iconițe pe care le împărțea credincioșilor. Această activitate a continuat‑o și după venirea regimului comunist în România. Astfel se face că a trezit multă ură împotriva ei din partea cârciumarilor, pentru că nu se mai duceau oamenii să consume alcool la cârciumă în satele unde ea vestea Evanghelia lui Hristos și chema la viață creștină. A avut multe împotriviri, a fost împiedicată adesea să facă misiunea respectivă, dar ea a continuat totuși în pofida dificultăților, atrăgând și mai mult mânia celor care veniseră la putere. Astfel, în 1949, câţiva fanatici comuniști au bătut‑o și au lăsat‑o aproape moartă. Ea a fost dusă la Spitalul Brâncovenesc, dar a simțit că viața i se va termina curând și a cerut să fie dusă la Mănăstirea Samurcășești, unde a fost spovedită și împărtășită și a trecut la Domnul în anul 1949, în data de 19 decembrie, când este ziua de pomenire a ei”, a spus Patriarhul României.

De asemenea, Prefericirea Sa a evidențiat modelul ei luminos de smerenie, milostenie și jertfelnicie: „Sfânta Cuvioasă Muceniță Evloghia arată rolul important al credincioșilor mireni, al monahilor și al monahiilor în păstrarea și mărturisirea dreptei credințe în vremuri dificile, în vremuri de uscăciune sufletească, în vremuri de secularizare, de duh lumesc. Ea este o rugătoare în fața tronului Sfintei Treimi, care a simțit puterea rugăciunilor și ajutorul Maicii Domnului în viața ei. Era o călugăriță foarte smerită, ascultătoare și milostivă, a făcut colecte de bani și materiale pentru repararea unor clădiri ale Mănăstirii Samurcășești după cutremurul din 1940 și a ajutat pe foarte mulți oameni necăjiți, săraci. A ajutat și pe unii monahi de la mănăstirile athonite, trimitea pomelnice și bani acolo și ajuta și pe unii din monahii români rugători de la Sfântul Munte Athos. Îmbina rugăciunea, lucrarea catehetică pentru popor cu milostenia, încurajarea și mângâierea. Ea a fost foarte solidară și milostivă, iarna nu făcea focul în chilie ca să ajungă lemnele mănăstirii pentru toate maicile, căci foarte adesea erau și maici în vârstă și sărace”.

Alături de Patriarhul României, la slujba de sfințire a raclei Sfintei Cuvioase Mucenițe Evloghia de la Samurcășești s‑au rugat și părintele arhimandrit Dionisie Constantin, consilier patriarhal coordonator al Atelierelor Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, stavrofora Lucia Bostan, stareța Mănăstirii Samurcășești, însoțită de mai multe maici din obștea monahală, precum și alți clerici.

Proclamarea locală a canonizării Sfintei Cuvioase Mucenițe Evloghia va avea loc duminică, 4 octombrie, la Mănăstirea Samurcășești din județul Ilfov.