Slujba Privegherii în cinstea Sfântului Preot Mucenic Constantin Sârbu

Joi, 22 octombrie, la Mănăstirea Mihai Vodă din București, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, a oficiat slujba Privegherii cu prilejul proclamării locale a canonizării Sfântului Preot Mucenic Constantin Sârbu, ce va avea loc mâine.

Obștea mănăstirii și mulțimea credincioșilor prezenți au întâmpinat racla în care se află cinstitele moaște ale Sfântului Preot Mucenic Constantin Sârbu, apoi au participat cu evlavie la slujba Privegherii oficiată de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul. Din sobor au făcut parte părintele protos. Simeon Cuțui, exarh cultural al Arhiepiscopiei Bucureștilor; părintele Ionuț Bărbulescu, protopop al Protoieriei Sector 4 Capitală; părintele Valer Ulican, protopop al Protoieriei Sector 5 Capitală; părintele asist. dr. Nicolae Giolu, cadru didactic al Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București, arhidiac. Nicolae Iftimiu, consilier patriarhal; arhidiac. Andrei Duță; diac. Alexandru Bordea, consilier patriarhal; diac. lect. dr. Sabin Preda, cadru didactic al Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București, precum și alți preoți.

În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa a descris viața, activitatea pastorală și mărturisirea de credință a Sfântului Preot Mucenic Constantin Sârbu. „Opt ani a stat în închisoare. Dar, pe lângă faptul că i-a lăsat pe cei doi copii ai lui fără nici un sprijin, pe lângă faptul că întâlnise inclusiv din partea celor care îi datorau dragoste frățească o atitudine de neînțeles, Părintele Constantin Sârbu s‑a dovedit a fi un om plin de dragoste și cu mare bunătate sufletească, chiar și în temniță. Aceasta s‑a manifestat nu doar prin cuvinte de încurajare, ci și prin împărțirea cu ceilalți deținuți a porției lui de hrană. Una dintre mărturiile de după anii de temniță, cea a unui fost deținut care l‑a vizitat în București, ne spune că Părintele Constantin Sârbu avea aceeași bucurie de a‑i trata pe cei de alături, atât în temniță, cât și la București, unde îl vizitase peste ani, după ce s‑au reîntâlnit. Omul care îl vizitase pe părinte nu era foarte evlavios, dar mărturisirea lui este elocventă: «Chiar dacă el se ruga dimineața și seara, pe mine nu m‑a obligat să mă rog, dar, în schimb, mi‑a transmis o pace și o bucurie pe care numai un om rugător le putea transmite». După doi ani de domiciliu forțat în Bărăgan și după ce nu slujise timp de opt ani, așa cum i‑a mărturisit Patriarhului Justinian printr‑o scrisoare, Părintele Constantin Sârbu a primit din partea acestuia posibilitatea de a reveni în activitatea pastorală. Părintele a venit la Biserica Sapienței, care era într‑o stare vizibilă de degradare. Toți anii păstoririi sale au fost dedicați atât zidirii materiale, deoarece biserica avea nevoie de lucrări de refacere, cât și lucrării duhovnicești cu oamenii”, a spus ierarhul.

Evenimentul religios va continua pe 23 octombrie cu slujba Sfintei Liturghii.