Simpozion internaţional la Alba Iulia

Simpozionul internaţional organizat în fiecare an la Facultatea de Teologie ortodoxă din cadrul Universităţii "1 Decembrie 1918" din Alba Iulia a devenit o tradiţie şi, an după an, capătă o încărcătură tot mai mare, devenind una dintre manifestările cele mai apreciate din spaţiul academic al teologiei româneşti, prin consecvenţa şi personalităţile de excepţie reunite aici, prin temele propuse şi succesele pe care le dovedeşte. În fiecare an s-au pus în discuţie subiecte stringente şi de mare actualitate, născute din provocările contemporane.

Simpozionul teologic din acest an a fost dedicat unui subiect extrem de actual: "Familie, Filantropie şi Etică socială - Parteneriatul Stat-Biserică în Asistenţa Socială", care se încadrează foarte bine în tema generală pe care Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a ales-o pentru anul 2011, Anul Botezului şi al Cununiei. Din primele zile ale lucrării sale, Biserica a purtat toată grija pentru "pâinea cea de toate zilele" şi pentru celelalte nevoi ale celor aflaţi în suferinţă, având totdeauna la bază porunca evanghelică a iubirii aproapelui. În acest fel, ajutorarea săracilor şi a tuturor celor năpăstuiţi a devenit una dintre cele mai importante preocupări ale sale, aceasta mergând în paralel cu propovăduirea cuvântului Evangheliei. Asistenţa socială, practicată la începutul organizării bisericeşti în formă individuală şi obştească, s-a cristalizat ulterior în instituţii sau aşezăminte de asistenţă socială. În acest context, putem spune că Alba Iulia reprezintă locul unde o astfel de temă se simte la ea acasă, având în vedere că aici reţeaua de servicii sociale, sub egida Asociaţiei Filantropia, patronată de Arhiepiscopia Ortodoxă de Alba Iulia, a atins rezultate deosebite: 62 de centre sociale pentru copii cu probleme, bătrâni sau alte diferite categorii sociale defavorizate. Actul social ca semn al filantropiei divine Manifestarea a început cu slujba de Te Deum din capela facultăţii. Înalt Preasfinţitul Andrei, Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului şi Locţiitor de Arhiepiscop al Alba Iuliei, a deschis şirul de conferinţe din cadrul simpozionului printr-o meditaţie teologică care aşeza familia la baza rânduielii morale şi spirituale a unui neam. Pentru a-şi susţine ideea, IPS Andrei l-a citat pe scriitorul ardelean Ioan Alexandru atunci când acesta afirma că familia este locul "unde se întemeiază rânduiala unei Patrii şi statornicii, în spiritul legilor morale, al jertfei de sine, al răbdării, încrederii şi dragostei". În continuare, profesorul german Corinna Delkeskamp-Hayes a trasat un cadru general discuţiei privind asistenţa socială şi parteneriatul Biserică-Stat în probleme de asistenţă socială şi a subliniat pericolul pe care un astfel de parteneriat poate să-l aducă cu sine - adoptarea unui procedeu umanist secularizat. Mai exact, aceasta se referă la reducerea serviciului social la un act pur moral, întâmplându-se o deposedare de conţinutul său spiritual. Un act social pe fundament spiritual înseamnă că un astfel de demers îşi trage resursele din filantropia divină şi o extinde la cei din jur (filadephia), în timp ce un act social pe un fundament moral se reduce la a fi atent la nevoile celor din jur, fără a implica sursa primară - dragostea lui Dumnezeu. În aceeaşi perspectivă, Msg. Albert Rauch din Regensburg, Germania, a accentuat legătura dintre familie şi iubirea intratrinitară şi a subliniat rolul "familiei mici" în construirea "familiei mari", care este Biserica, după chipul Sfintei Treimi, unde Hristos este "primul născut din Tatăl între mulţi fraţi şi surori" (Rom 8,29-30), iar Fecioara Maria - Maica Sa, o hierogamie care se va desăvârşi în Împărăţia lui Dumnezeu. Probleme actuale ale familiei creştine În partea a doua a zilei şi în ziua următoare, alţi invitaţi de seamă, din ţară şi străinătate, au participat la lucrările simpozionului, ceea ce a făcut ca manifestarea academică să aibă rezonanţă internaţională. Nume importante şi-au adus contribuţia în cadrul dezbaterilor generale propuse pe diverse teme sociale, cu relevanţă practică imediată, dintre care amintim: pr. prof. dr. George Remete (Facultatea de Teologie din Alba Iulia), prof. dr. Ludwig Tavernier (Universitatea din Koblenz-Germania), pr. prof. dr. Tecle Vetrali (Institutul de Studii Ecumenice, Veneţia-Italia), pr. prof. dr. Vasile Stanciu (Facultatea de Teologie din Cluj-Napoca), pr. prof. dr. Dan Sandu (Facultatea de Teologie din Iaşi), pr. conf. dr. David Pestroiu (Facultatea de Teologie din Bucureşti), prof. dr. Virginia Creţu (Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei din Bucureşti), pr. prof. Mihai Himcinschi (Facultatea de Teologie din Alba Iulia), conf. dr. Călina Buţiu (Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia) şi alţii. Dacă unii dintre cei prezenţi au analizat familia creştină din diferite unghiuri sau perspective (dogmatic, moral, istoric, liturgic şi social), alţii au insistat asupra problemelor cu care se confruntă această instituţie în contemporaneitate, încercând să intuiască soluţii. Acestora li s-au adăugat cei implicaţi în serviciul social concret din cadrul Asociaţiei Filantropia sau alte asociaţii cu dimensiune socială din ţară sau străinătate. Concluzia care s-a putut trage din toate aceste intervenţii este aceea că familia reprezintă comuniunea desăvârşită - adică cea mai bună şi mai organică formă a comuniunii care există pe pământ şi în univers. Pe lângă instituţia familiei, comunicările prezentate au vizat şi alte probleme ale societăţii contemporane ca: îngrijirea celor de vârsta a treia, pornografia şi efectele dezastruoase asupra familiei, managementul bolilor terminale şi, mai ales, diferite alte aspecte care vizează parteneriatul Stat-Biserică în serviciile sociale oferite celor defavorizaţi şi în nevoie. Modele de familie şi raportul Stat-Biserică Partea finală a simpozionului, cea de-a patra sesiune, a adunat din nou nume de seamă, care au avut rolul de a sintetiza şi a crea o imagine generală, retrospectivă a lucrărilor simpozionului. De pildă, dacă profesorul Tristram Engelhardt, în discursul său festiv, a subliniat instituţia familiei ca realitate ontologică, Mark J. Cherry, profesor în filosofie şi etică aplicată la Universitatea St. Edward din Texas, a făcut o analiză a familiei ca realitate socio-biologică. Pe aceeaşi linie, conf. dr. Laurenţiu Tănase (Facultatea de Teologie din Bucureşti) a făcut o radiogramă din perspectiva sociologică a familiei, aşa cum se prezintă în contemporaneitate, încercând, în acelaşi timp, să răspundă unor provocări legate de acest subiect, cum ar fi: "cum este influenţată familia de schimbările sociale moderne?", "care sunt factorii sociali care influenţează dinamica familiei?", "ce alte forme sociale de organizare pot să apară în viitor şi în ce circumstanţe?" etc. Profesorul Radu Preda de la Facultatea de Teologie din Cluj-Napoca a sintetizat posibilele raporturi Biserică-Stat în parteneriatele sociale în trei paradigme: modelul francez (separare totală), modelul englez (suprapunere) şi modelul german (parteneriat). În opinia domniei sale, modelul german reprezintă singurul parteneriat credibil şi acceptabil din perspectiva Bisericii, care se apropie de modelul simfoniei bizantine din vechiul imperiu creştin. Intervenţia finală şi concluzivă în cadrul simpozionului a fost făcută de părintele decan Emil Jurcan, care, sintetic, în comunicarea sa, a susţinut superioritatea familiei în creştinism faţă de toate celelalte forme sociale de existenţă din celelalte religii. Simpozionul internaţional, ediţia a X-a, a repurtat succesul scontat, lucru remarcat de toţi cei prezenţi. La final, părintele decan Emil Jurcan a mulţumit tuturor celor prezenţi şi implicaţi în diferite forme în reuşita simpozionului, manifestându-şi dorinţa ca discuţiile purtate să îşi găsească împlinirea în activitatea desfăşurată de fiecare participant în parte la locul unde Dumnezeu l-a rânduit să slujească şi fiecare să facă tot ceea ce-i stă în putere pentru a contribui la slujirea aproapelui, pentru că în fiecare dintre "cei mici" se ascunde Hristos, iar participând la slujirea celorlalţi ne asemănăm lui Hristos, Slujitorul prin excelenţă, şi în felul acesta filantropia se întâlneşte cu filotheia, pământul se uneşte cu cerul, într-o unire sacră de iubire - "familia mică" se uneşte cu "familia mare", care se va desăvârşi în eternitate. Tristram Engelhardt, Doctor Honoris Causa la Alba Iulia Bucuria întrunirii academice a fost pecetluită de momentul festiv al decernării titlului de Doctor Honoris Causa domnului profesor Herman Tristram Engelhardt jr, doctor în medicină şi filosofie, în prezent profesor la Departamentul de filosofie al Universităţii Rice, Houston, SUA, cu un itinerar academic şi spiritual, în acelaşi timp, remarcabil. Considerat unul dintre fondatorii bioeticii creştine, prof. Engelhardt şi-a făcut cunoscută implicarea sa în acest domeniu prin numeroase scrieri care au apărut în întreaga lume, dintre care amintim doar trei, pe care le socotim cele mai importante: "The Foundations of Christian Bioethics" (tradusă şi în limba română - "Fundamentele bioeticii creştine - perspectiva ortodoxă", Sibiu, Deisis, 2005); "Bioethics and Secular Humanism: The Search for a Common Morality"; "Mind-Body: A Categorical Relation". Din părinţi romano-catolici, la vârsta de 50 de ani, se converteşte la ortodoxie, fiind urmat de întreaga sa familie. La solemnitatea decernării titlului, părintele profesor Emil Jurcan, decanul Facultăţii de Teologie din Alba Iulia, a dat citire unui Laudatio, în care, aşa cum mărturisea, a încercat să sintetizeze activitatea ştiinţifică deosebită a profesorului american în planul bioeticii creştine, împletită cu cea pe plan social-misionar, desfăşurată, mai ales, după convertirea sa la ortodoxie. Cuvântul festiv al profesorului Engelhardt, "Între individ şi stat. Familia ca o realitate ontologică", reclamă falsitatea unei poziţii de nuanţă iluministă, care susţine că statul este protectorul drepturilor individuale, iar familia, drept o creaţie a indivizilor protejaţi de către stat. Comunicarea sa explorează bazele teologice şi filosofice pentru recunoaşterea familiei ca o realitate socială independentă, cu o integritate morală proprie, care nu se poate reduce la interesele individuale sau ale statului. Din nou, accentul cade cu insistenţă pe componenta spirituală dominantă, care transcende nivelul socialului şi al eticii sociale, ca metodă de abordare specifică şi obligatorie pentru lumea creştină.