Slujba Privegherii dedicată Mucenicului Dimitrie, pe Colina Patriarhiei

La Altarul de vară de pe Colina Patriarhiei a fost săvârșită, în seara zilei de 25 octombrie, slujba Privegherii în cinstea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, de către Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. În acest timp, rândul închinătorilor a curs neîntrerupt către raclele cu moaştele sfinţilor de la „Baldachinul Sfinţilor”. 

Sute de credincioși și pelerini veniţi din ţară au ocupat esplanada din fața Altarului de vară al Catedralei Patriarhale și au participat duminică seara cu evlavie şi răbdare la rânduiala Privegherii, oficiată de Prea­sfințitul Părinte Varlaam Ploieș­teanul, Episcop-vicar patriarhal. Din soborul care a slujit împreună cu ierarhul au făcut parte: pr. prof. dr. Ștefan Buchiu, vicar eparhial onorific al Arhiepiscopiei Bucureș­tilor; pr. prof. dr. Nicușor Beldiman, consilier patriarhal coordonator la Sectorul teologic-edu­cațional; pr. Ștefan Sfarghie, consilier patriarhal coordonator, directorul Publicațiilor LUMINA ale Patriarhiei Române; pr. Florin Marica, directorul Proiectului Națio­nal „Centrul de activi­tăți cu tineretul «Sfântul Ilie Tesviteanul»”; pr. Dumitru Ștefă­nescu, consilier eparhial la Sectorul ad­minis­tra­tiv-bisericesc al Arhiepiscopiei Bucureştilor; pr. lect. dr. Cosmin Pricop, decanul Facul­tății de Teologie Ortodoxă din Bu­curești; pr. prof. dr. David Pestroiu şi pr. lect. dr. Silviu Tudose, prodecani ai aceleiaşi facultăți; pr. Marian Colţan, directorul Seminarului Teologic Ortodox din Capitală; părintele Florin Ionică, consilier eparhial la Sectorul cimitire, monumente și servicii funerare al Arhiepiscopiei Bucureș­tilor; arhid. Nicolae Iftimiu, consilier patriarhal coordonator, directorul Agenţiei de ştiri BASILICA a Patriarhiei Române; arhid. Alexandru Bordea, consilier patriarhal la Cancelaria Sfântului Sinod, precum și alți slujitori.

În cuvântul de învățătură rostit după citirea Evangheliei, ierarhul a evidențiat actualitatea martirajului în viața Bisericii: „Biserica a rânduit ca atât la slujba Privegherii, cât și la cea de mâine, a Sfintei Liturghii, să se citească două texte din Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos, în care El atrage atenția ucenicilor Săi cu privire la perse­cuțiile pe care le vor avea de îndurat din partea lumii. Mântuitorul a arătat atitudinea potrivnică pe care cei din neamul Lui au avut-o față de aleșii lui Dumnezeu, pe care El i-a trimis către poporul ales ca să vestească voile Sale. Pregătindu-i pe ucenici pentru ceea ce avea să urmeze, în mai multe rânduri, Mântuitorul le arată că vor fi urâți de către toți pentru numele Lui. Această profeție se referă nu numai la generația apostolilor, ci la toată istoria Bisericii creștine pe pământ, pentru că fiii adevărați ai Bisericii, fiind aleși de Dumnezeu din lume, sunt urâți de lume. Spune tot Mântuitorul: «Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteți din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăște» (Ioan 15, 19). Și după ce L-au condamnat la moarte, după ce au strigat din străfundul ființei lor, «Răstignește-L, răstignește-L!», a­ceas­tă atitudine s-a răsfrânt și asupra ucenicilor. La puțină vreme este omorât cu pietre, tot în afara zidurilor Ierusalimului, primul martir, Sfântul Arhidiacon Ștefan. Asemenea Învățătorului pe Care L-a urmat și Care pe Cruce S-a rugat Tatălui Ceresc, «Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac» (Luca 23, 34), și Sfântul Arhidiacon Ștefan, ucenic fidel al Mântuitorului Hristos, s-a rugat pentru cei care îl omorau cu pietre, rugându-L pe Dumnezeu să nu le socotească lor păcatul acela. La scurtă vreme a fost omorât Sfântul Iacob al lui Zevedeu, care a fost primul Episcop al Ierusalimului, și fără îndoială că după el au urmat o mulțime de mucenici. După ce Biserica s-a despărțit de sinagogă, comunitățile creștine organizân­du-și propriile Biserici, ura împotriva acelora care au primit cuvântul lui Hristos a devenit și mai înverșu­nată, făcând o mulțime de victime. Autoritățile romane care stăpâneau Țara Sfântă, dar și cele din restul Imperiului Roman, pentru că Evanghelia încă din vremea Sfinților Apostoli s-a răspândit prin lucrarea Duhului Sfânt până la marginile pământului, au început persecuțiile împotriva creștinilor. Primul care a pornit aceste persecuții a fost împăratul Nero, care a domnit pe tronul Romei între anii 54 și 68. Atunci au fost persecutați creștinii, răstig­niți, dați la fiare, decapitați și supuși la multe alte chinuri”. 

De asemenea, Preasfinţia Sa a amintit că pământul ţării noastre a rodit numeroşi sfinţi mucenici care şi-au dat viaţa pentru credinţa ortodoxă. 

„În seara aceasta, la rugăciunea de la Litie, ați auzit chemați în rugăciunile noastre o mulțime de sfinți, iar când a fost pomenită ceata mucenicilor, cei mai mulți dintre ei erau strămoși de-ai noștri din ținu­turile dunărene, care au murit pentru Hristos. Iată că persecuția împotriva creștinilor a atins și teritoriile noastre și pământul nostru a rodit o mulțime de martiri. Dar persecuțiile nu s-au încheiat după ce Imperiul Roman a devenit creș­tin. Atunci când conducătorii imperiului au îmbrățișat anumite erezii, cum a fost monotelismul, nestorianismul, monofizismul și mai grav în timpul iconoclasmului, o mulțime de creștini care s-au luptat pentru păstrarea adevăratei credințe au pătimit. Foarte mulți au fost omorâți și chinuiți. Mai târziu, în Evul Mediu, dar și mai devreme, când teritoriile creștine din Răsărit au fost ocupate de populațiile de credință islamică, au fost decimate populaţiile creştine, au fost ucise, și așa ne explicăm cum țări care au fost eminamente creștine, precum Egiptul, Siria, Persia, întreaga Asie Mică, astăzi, sunt sub stăpânire musulmană, iar creștinii pot fi numă­rați pe degete. În perioada modernă a revoluțiilor așa-zis progresiste, o mulțime de catedrale au fost distruse, o mulțime de slujitori ai Bisericii au fost forțați, li s-au siluit conștiințele pentru a se lepăda de credința în Hristos. A urmat secolul al 20-lea, numit de unii teologi și istorici secolul martirilor. Fascismul, dar mai ales comunismul, a făcut milioane de victime în rândul creș­tinilor. Pomenirea Sfântului Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, nu este un moment la care să reflectăm ca la o istorie de mult consumată, ci această sărbătorire, ca și cinstirea aproape zilnică a unuia sau a mai multor martiri, ne cheamă ca și noi să ne încurajăm și să răbdăm oricâtă ostilitate am întâmpina din partea unora care nu-L iubesc pe Dumnezeu, nu iubesc Biserica, care refuză chemarea lui Hristos la schimbarea vieții și la urmarea Lui. Să ne comportăm cu demnitatea cu care s-au purtat martirii de-a lungul secolelor, mai ales martirii militari, pentru că aceștia aveau posibilitatea de a riposta asupra prigonitorilor, a ucigașilor lor, dar nu au făcut acest lucru. Aceștia nu au ales viața pământească, pe care o puteau salva prin lepădarea de Hristos și jertfele aduse zeilor, și au preferat să-și mântuiască sufletul. Toate aceste icoane sfinte și luminoase trebuie să le păstrăm în inima noastră, ca și noi să fim mărturisitori ai dreptei credințe mântuitoare într-o lume care uneori se arată ostilă adevărului, dreptății și Evangheliei”, a spus Preasfinția Sa.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de corul Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București, dirijat de pr. asist. dr. Nicolae Giolu.