Smerenia ne aduce binecuvântarea Tatălui Ceresc
Iar Irod tetrarhul, mustrat fiind de el pentru Irodiada, femeia lui Filip, fratele său, şi pentru toate relele pe care le-a făcut Irod, A adăugat la toate şi aceasta, încât a închis pe Ioan în temniţă. Şi după ce s-a botezat tot poporul, botezându-Se şi Iisus şi rugându-Se, s-a deschis cerul, Şi S-a coborât Duhul Sfânt peste El, în chip trupesc, ca un porumbel, şi s-a făcut glas din cer: Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit. Luca 3, 19-22
Sfântul Luca ne aduce mărturie de momentul când Domnul Iisus Hristos, smerindu-Se, şi-a plecat capul sub mâna Sfântului Ioan Botezătorul. Astfel şi noi am devenit martori ai botezului de la Iordan şi ne-am învrednicit să vedem în chip vădit Sfânta Treime: Tatăl Care a glăsuit din cer, Fiul Care era în mijlocul Iordanului şi Duhul Sfânt Care S-a pogorât în chip de porumbel. La Iordan s-au unit omul cu Dumnezeu, taina cu minunea, Creatorul cu întreaga creaţie. Tatăl Ceresc ne îndeamnă să fim cu luare aminte la învăţăturile Domnului Hristos: „Tu eşti Fiul Meu Cel iubit, întru Tine am binevoit”. Treimea Sfântă se descoperă întregii creaţii, iar lumea văzută şi cea nevăzută îşi aşteaptă Izbăvitorul pentru a restaura ceea ce fusese distrus prin păcatul neascultării. Neascultarea ne depărtează de Dumnezeu; smerenia ne aduce binecuvântarea Tatălui Ceresc. Sfântul Macarie Egipteanul aşa ne învaţă: „În veacurile fără de sfârşit, noi ne vom odihni în Dumnezeu şi Dumnezeu se va odihni în noi”.