Statistici actuale în Biserica Ortodoxă
Începând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea până astăzi, Biserica Ortodoxă, cea „Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească”, s-a confruntat cu schimbări politice și sociale fără precedent în teritoriile istorice în care își desfășura activitatea. Aceste schimbări au dus la reorganizarea Bisericilor Ortodoxe locale din punct de vedere administrativ-bisericesc și mai ales la ridicarea mai multora dintre ele la rangul de Biserici autocefale.
Astfel, dacă la mijlocul secolului al XIX-lea existau numai 7 Biserici Ortodoxe autocefale, astăzi sunt 14, iar altele au dobândit statutul de Biserici autonome. Un alt factor determinant pentru viața Bisericii Ortodoxe în această perioadă a fost migrația masivă de credincioși ortodocși, din motive atât economice cât și politice, în special spre Europa Occidentală și America, sau spre Australia și Noua Zeelandă, adică în afara spațiului canonic tradițional al Bisericilor Ortodoxe. Toate aceste schimbări se reflectă foarte clar în statisticile referitoare la fluctuația numărului de Biserici și credincioși pe parcursul zbuciumatului secol al XX-lea.
În procesul de pregătire a aniversării centenarului Conferinței misionare mondiale din anul 1910 s-au întreprins studii complexe privind situația tuturor comunităților religioase din întreaga lume pe parcursul secolului al XX-lea, inclusiv cu privire la evoluția numărului membrilor acestora. Este cunoscut faptul că cifrele privind numărul membrilor unei comunități religioase sunt relative, căci depind de permanentele schimbări legate de natalitate, mortalitate sau chiar de schimbarea identității religioase a unora, dar foarte concludente sunt procentajele privind diferitele comunități religioase raportate unele la altele. Potrivit rezultatelor publicate în anul 2009 de Todd M. Johnson și Kenneth R. Ross („Atlas of Global Christianity 1910-2010”, Edinburgh University Press, 2009), populația totală a globului pământesc era atunci de 6.906.560.000 locuitori. Dintre aceștia, numărul total al creștinilor, de toate confesiunile împreună, era de 2.292.454.000, adică 38,2%. Potrivit acelorași statistici, în anul 1910 numărul total al creștinilor era de 612.028.000 persoane, ceea ce constituia 34,8% din populația globului pământesc, care era atunci de 1.759.797.000. Potrivit statisticilor menționate, creștinii din toate confesiunile formau în 1910 și formează și astăzi cea mai mare grupare religioasă din populația terestră, urmați de musulmani, care la nivelul anului 2009 erau în număr de 1.549.444.000, adică 22,4% din totalul populației. Potrivit statisticilor din anul 2009, numărul musulmanilor era la anul 1910 de 220.895.000, ceea ce înseamnă o creștere de 7 ori a numărului acestora pe parcursul secolului al XX-lea. După musulmani urmează în descreștere celelalte familii religioase, la care se adaugă categoria de agnostici, cu un total de 639.852.000, respectiv 9,3% din totalul populației. Categoria de agnostici era înregistrată în anul 1910 cu doar 3.367.000, ceea ce înseamnă o creștere a numărului lor de 190 de ori, creștere care exprimă procesul rapid de secularizare mai ales a lumii occidentale pe parcursul secolului al XX-lea.
Din numărul total de 2.292.454.000 creștini, catolicii reprezintă 50,4%, cu un total de 1.155.627.000 membri. A doua grupare de creștini este reprezentată de protestanții de diferite tradiții, în total 419.316.000, respectiv 18,3% dintre creștini. A treia grupare este aceea a independenților, în total 369.156.000 de membri, adică 16,1%. Cea de-a patra grupare de creștini din punct de vedere numeric este cea a ortodocșilor, în total 274.447.000, adică 4% din totalul populației globului și 12% din numărului total al creștinilor. Numărul ortodocșilor era în anul 1910 de 124.923.000, atunci reprezentând 20% din numărul total al creștinilor, ceea ce înseamnă o creștere a numărului ortodocșilor pe parcursul secolului al XX-lea de aproximativ 2,09 ori. În categoria „ortodocși” sunt incluși atât ortodocșii răsăriteni, după unele surse însumând cel puțin 225 de milioane, cât și vechii orientali, în total aproximativ 80 de milioane. Mai precizăm că în categoria independenților intră tot felul de grupări eteroclite, iar în cea a protestanților sunt incluși luteranii, reformații, metodiștii, baptiștii ș.a. Astfel, dacă diferitele grupări de independenți sau de protestanți ar fi luate separat, atunci familia credincioșilor ortodocși răsăriteni ar fi numeric a doua grupare creștină după catolici.
Credincioșii ortodocși sunt membrii celor 14 Biserici Ortodoxe Autocefale, dintre care Biserica Ortodoxă Rusă este numeric cea mai mare, cu un total de aproximativ 150 milioane de credincioși. Biserica Ortodoxă Română urmează (pe locul al doilea) după numărul credincioșilor, cu un total de 16.307.004 membri, potrivit recensământului din anul 2011. După numărul lor de credincioși, celelalte 12 Biserici Ortodoxe Autocefale sunt în ordinea următoare: Biserica Ortodoxă a Greciei (15 milioane), Biserica Ortodoxă Sârbă (11,5 milioane), Biserica Ortodoxă Bulgară (10 milioane), Patriarhia Ecumenică (3,5 milioane), Biserica Ortodoxă Georgiană (3,5 milioane), Patriarhia Antiohiei (2,5 milioane), Patriarhia Alexandriei (1,5 milioane), Biserica Ortodoxă din Polonia (1 milion), Biserica Ortodoxă din Albania (0,8 milioane), Biserica Ciprului (0,7 milioane), Patriarhia Ierusalimului (0,14 milioane) și Biserica Ortodoxă din Cehia și Slovacia (0,07 milioane).
Pe parcursul secolului al XX-lea, Bisericile Ortodoxe s-au răspândit în întreaga lume prin așezarea în diasporă a unui mare număr de credincioși. Astfel, Biserica Ortodoxă este astăzi prezentă pe toate continentele. În afara spațiului canonic ortodox, respectiv în diaspora ortodoxă, mai multe Biserici Ortodoxe autocefale au înființat parohii și mai apoi eparhii. Românii ortodocși din diasporă sunt organizați în parohii încadrate în următoarele eparhii: 1. Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale și Meridionale, care include trei eparhii: a) Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Europei Occidentale; b) Episcopia Ortodoxă Română a Italiei și c) Episcopia Ortodoxă Română a Spaniei și Portugaliei; 2. Mitropolia Ortodoxă Română a Germaniei, Europei Centrale și de Nord, cu două eparhii: a) Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Germaniei, Austriei și Luxemburgului și b) Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord; 3. Mitropolia Ortodoxă Română a celor două Americi, cu două eparhii: a) Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Statelor Unite ale Americii și b) Episcopia Ortodoxă Română a Canadei; 4. Episcopia Ortodoxă Română a Australiei și Noii Zeedande. Toate aceste unități bisericești au luat ființă în a doua jumătate a secolului al XX-lea, majoritatea dintre ele în ultimii 25 de ani.
Pe lângă eparhiile din diasporă trebuie amintite și eparhiile din jurul granițelor României, care păstoresc români ortodocși existenți acolo dintotdeauna și depind direct de Patriarhia Română: 1. Mitropolia Basarabiei, cu patru eparhii: a) Arhiepiscopia Chișinăului, b) Episcopia de Bălți (fostă a Hotinului), c) Episcopia Basarabiei de Sud (fostă de Cetatea Albă-Ismail) și d) Episcopia Ortodoxă a Dubăsarilor și a toată Transnistria; 2) Episcopia Daciei Felix, cu sediul administrativ în Vârșeț și 3) Episcopia Ortodoxă Română din Ungaria.
În sfârșit, o ultimă categorie de unități bisericești ortodoxe române de peste hotare sunt Reprezentanța Patriarhiei Române la Locurile Sfinte (Așezământul Românesc de la Ierusalim; Așezământul Românesc de la Ierihon cu Centrul de Studii și Pelerinaje „Sfântul Cuvios Ioan Iacob”; Așezământul Românesc de la Iordan), Reprezentanța Patriarhiei Române pe lângă instituțiile europene (Bruxelles), reprezentanțele ortodoxe române de la Sofia (Bulgaria) și Tokyo (Japonia), precum și comunitățile ortodoxe române din Japonia (Osaka), Turcia (Istanbul), Africa de Sud (Johannesburg), Cipru (Nicosia), Siria (Damasc) și altele.
Toate aceste unități bisericești, de la simple parohii și așezăminte monahale până la mitropolii, păstoresc mai multe milioane de credincioși. Majoritatea parohiilor din diasporă își desfășoară activitatea liturgică în spațiul altor comunități creștine, mai ales romano-catolice și protestante, cu care vin inevitabil în contact. Comunitățile ortodoxe din diasporă sunt puse adesea în situația de a coopera pe plan practic cu comunități creștine eterodoxe, inclusiv în relațiile lor cu autoritățile politice din spațiile respective. Astfel, una dintre cele mai mari provocări pentru Biserica Ortodoxă pe parcursul ultimului secol a fost definirea relațiilor sale cu comunitățile creștine eterodoxe, ceea ce a impus angajarea ecumenică ortodoxă pe principii teologice proprii.