Sub ocrotirea Sf. Ioan Botezătorul

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, p. 383

„Cuviosul Iustin Sihastrul era de loc din Moldova. (...) Pleacă în jurul anului 1800 la Muntele Athos cu ucenicii săi, Patapie și Grigorie. Acolo cumpără de la Mănăstirea Marea Lavră chilia numită Vigla-Ianicopoli, care avea și o mică biserică cu hramul Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul. Călugării însă duceau mare lipsă de apă, pentru ei și pentru grădină. Cerând de la Mănăstirea Lavra îngăduința de a canaliza pentru chilie Izvorul lui Isaia, nu li s-a încuviințat. Însă Dumnezeu, văzând răbdarea smeriților călugări, a trimis un nor de lăcuste asupra culturilor de pe moșia Lavrei. (...) Atunci unul dintre ei a zis:

- Părinților, ceea ce vedem este mânia lui Dumnezeu, Care ne pedepsește că nu dăm apă Părintelui Iustin duhovnicul, care este și duhovnicul nostru, căci are mare nevoie de apă la chilia sa.

Auzind aceasta, starețul Lavrei a chemat pe Părintele Iustin să se roage și, făcând aghiasmă, cu rugăciunea lui au fugit toate lăcustele. Părinții lavrioți, văzând această minune, au zis:

- Cu adevărat Părintele Iustin Vlahul este cuvios și sfânt!”

(Cuvinte ale sfintilor români, pr. Narcis Stupcanu)