Teatrul, o școală a emoțiilor, creativității și empatiei

Actriță, dramaturg, regizor artistic și profesor de actorie, Claudia Motea și-a dedicat cariera artei și educației, transformând teatrul într-un veritabil instrument de formare umană. De-a lungul anilor, a fost implicată în numeroase proiecte culturale, spectacole și recitaluri literare, promovând valorile culturii române și puterea artei de a modela caractere. În paralel cu activitatea scenică, coordonează Trupa Happy Kids, din cadrul Centrului Cultural „Mihai Eminescu” din București, unde lucrează cu copii și adolescenți, ghidându-i să își descopere talentul, să își dezvolte încrederea în sine și să își exprime autentic emoțiile prin teatru. Artista vorbeşte despre scena care poate deveni un spațiu al educației, creativității și al dezvoltării armonioase a tinerei generații.

Din experiența dumneavoastră de lucru cu copiii, ce schimbări observați cel mai frecvent în comportamentul și dezvoltarea lor emo­țională, după participarea la activități teatrale?

Lucrând de ani buni cu copiii, observ mereu aceleași transformări frumoase: devin mai curajoși, mai deschiși, mai atenți la emoțiile lor și la cei din jur. Teatrul le oferă un spațiu în care pot explora, greși, încerca din nou, iar această libertate îi ajută să se maturizeze emoțional. Îmi place să spun că, în copilărie, fiecare emoție este o sămânță și teatrul o ajută să înflorească. Cursurile de actorie sunt un adevărat laborator de creștere, iar copiii care ajung în Trupa Happy Kids confirmă această evoluție prin spectacolele pe care le susțin cu succes pe scene importante.

Cum îi ajută teatrul pe copiii timizi sau anxioși să își dezvolte încrederea în sine și capacitatea de a se exprima în fața celor­lalți?

Copiii timizi sunt cei care mă impresionează cel mai mult. Prin joc, improvizație și exerciții de respi­ra­ție, ei învață să-și gestioneze emo­țiile și să se simtă în siguranță. Nu îi forțez niciodată; îi las să crească în ritmul lor. De multe ori, tocmai cei mai retrași ajung să strălucească pe scenă. Actorul nu devine curajos pentru că nu mai simte teamă, ci pentru că învață să o transforme în „lumină”. În Trupa Happy Kids am numeroase astfel de povești - copii la care părinții au observat o diminuare a anxietății și care au devenit interpreți extraordinari.

Ce exerciții teatrale considerați că au cel mai mare impact asupra dezvoltării empatiei și a capacității copiilor de a înțelege emoțiile celor din jur?

Exercițiile de schimb de rol, im­pro­vizațiile în perechi și lucrul pe situații emoționale sunt cele mai eficiente. Când un copil intră în pielea altui personaj, începe să înțe­leagă emoții care nu îi aparțin. Empatia este primul rol pe care îl jucăm, fără să fim pe scenă. Teatrul este locul ideal pentru această trăire.

Într-o perioadă în care mulți copii petrec timp îndelungat în mediul digital, ce beneficii concrete oferă teatrul pentru dezvoltarea atenției, comunicării și relațiilor interpersonale?

Teatrul îi readuce pe copii în contact cu propriul corp, cu vocea lor, cu privirea celuilalt. Cresc atenția, ascultarea activă și capacitatea de a comunica autentic. Copiii cu care lucrez susțin spectacole frecvent la Sala Dalles, Palatul Parlamentului, la festivaluri și evenimente culturale, iar aceste experiențe îi ajută să se conecteze autentic cu publicul, cu colegii și cu lumea din jur. Într-o lume a ecranelor, teatrul este locul unde copilul își redescoperă „privirea”.

Cum îi poate ajuta participarea la un spectacol sau la un atelier de teatru să gestioneze mai bine emoții precum frica de eșec, ru­șinea sau teama de a fi judecați?

Pe scenă, copiii învață că greșeala este firească. Prin repetiții și impro­vizații, descoperă că vulnerabilitatea poate fi o forță. Mulți dintre copiii mei au câștigat premii tocmai pentru că au învățat să își depă­șească limitele emoționale. Sentimentul de rușine se diminuează atunci când copilul descoperă că are voie să fie el însuși. Teatrul îi ajută să transforme rușinea în curaj și teama în energie creativă.

Cum contribuie teatrul la dezvoltarea creati­vității, imaginației și a capacității copiilor de a găsi soluții în situații noi sau dificile?

Teatrul este un spațiu în care imaginația devine instrument de lucru. Copiii sunt provocați să creeze lumi, personaje, gesturi, situații. Învață să caute soluții atunci când ceva nu funcționează, când un coleg uită o replică sau când scena cere improvizație. Creativitatea se dezvoltă firesc, prin joc și prin libertatea de a încerca. În spectacolele noastre, copiii găsesc adesea rezolvări neaș­teptate, ingenioase, care arată cât de mult îi ajută teatrul să gândească flexibil și să transforme dificultățile în oportunități.

Ce îi învață teatrul pe copii despre colaborare, responsabilitate și respectul față de ceilalți membri ai unei echipe?

Teatrul este, înainte de orice, o artă colectivă. Copiii învață că scena nu funcționează dacă nu se ascultă unii pe alții, dacă nu se susțin, dacă nu respectă ritmul și munca colegilor. Responsabilitatea devine naturală: fiecare are un rol, o replică, un moment. Dacă unul lipsește, întregul spectacol se clatină. Respectul se construiește prin repetiții, prin încredere, prin bucuria de a reuși împreună. În Trupa Happy Kids, colaborarea este una dintre valorile centrale - copiii știu că succesul lor este un succes comun.

Privind parcursul copiilor cu care ați lucrat de-a lungul anilor, ce valori sau abilități considerați că îi însoțesc și la maturitate datorită experienței teatrale?

Copiii care au făcut teatru ajung adulți mai empatici, mai comunicativi și mai curajoși. Își păstrează capacitatea de a lucra în echipă, de a asculta, de a se adapta. Mulți dintre ei îmi spun, după ani, că teatrul i-a ajutat să vorbească în public, să gestioneze emoții, să fie mai încrezători în propriile idei. Cred cu tărie că experiența teatrală le oferă o busolă interioară: îi învață să fie autentici, să fie deschiși, să fie oameni care știu să creeze frumos în jurul lor.

Ce recomandări ați oferi părin­ților care își doresc să folosească teatrul ca instrument educativ pentru copiii lor?

Le recomand părinților să privească teatrul ca pe o activitate de creștere, nu ca pe o competiție. Să observe dacă copilul devine mai comunicativ, mai empatic, mai curajos, mai atent la ceilalți. Un element unic în metoda mea este că îi pun pe copii să scrie propriile texte, iar apoi le dramatizăm împreună. Astfel, ei își dezvoltă nu doar latura artistică, ci și creativitatea literară.

La fel de importante sunt exerci­țiile de dicție, memorarea unei poezii sau a unei scenete, comunicarea, relaționarea colegială și prietenească - toate acestea îi ajută să își formeze o identitate artistică și umană armonioasă. Cuvântul rostit cu claritate devine curaj, iar cuvântul memorat devine disciplină.

Trupa Happy Kids are peste 15 spectacole pe scenă, copiii sunt talentați, disciplinați, premiați și reprezintă cu succes Centrul Cultural „Mihai Eminescu” din Bucu­rești în numeroase evenimente și festivaluri. Iar acest lucru este posibil și datorită unei echipe minunate în cadrul centrului. Aici sunt oameni dedicați, implicați, care cred în educația prin artă. Sprijinul extraordinar al doamnei director Nico­leta Paninopol este esențial. Dumneaei susține cu generozitate și viziune toate aceste cursuri de actorie, proiectele copiilor și activitatea artistică. Un copil încurajat va deveni un adult care are curajul să își urmeze drumul.

Îmi place să-i descopăr, să-i încurajez și să văd cum cresc sub ochii mei. Este una dintre cele mai mari bucurii ale vieții mele artistice.