Tensiunea sub control - importanța diagnosticării și tratării hipertensiunii arteriale

Hipertensiunea arterială (HTA) este una dintre cele mai frecvente boli cronice, adesea fără simptome, dar cu consecințe grave asupra sănătății. La nivel mondial, în 2024, aproximativ 1,4 miliarde de adulți aveau HTA, însă doar 44% beneficiau de tratament și 23% aveau tensiunea controlată. În România, conform rapoartelor OMS, în anul 2025, aproximativ 56% din populația adultă de 30-79 de ani aveau HTA, dar dintre aceștia doar 74% erau diagnosticați, 65% primeau tratament pentru HTA și doar 33% aveau valori tensionale considerate la țintă.

De ce este important controlul tensiunii arteriale? HTA netratată sau insuficient controlată crește riscul de infarct miocardic, accident vascular cerebral, insuficiență cardiacă, boală cronică de rinichi și afectare a vederii. Absența simp­tomelor nu exclude hipertensiunea și nici riscul de complicații!

Cum se diagnostichează HTA? Diag­nosticul se bazează pe măsurători corecte și repetate, după cinci minute de repaus, în poziție șezândă, cu brațul sprijinit, utilizând un tensiometru validat. Se recomandă evitarea cafelei, fumatului și efortului fizic cu 30 de minute înainte. La domiciliu, pacientul efectuează câte două măsurători dimineața și seara, timp de 5-7 zile. Valorile repetate ≥140/90 mmHg în cabinet sau media ≥135/85 mmHg la domiciliu sugerează HTA, diagnosticul fiind confirmat de medic.

Care este rolul medicului de familie? Medicul de familie contribuie la depistarea precoce, evaluarea riscului cardiovascular, identificarea afectării organelor și inițierea sau ajustarea tratamentului. Evaluarea poate include analize de sânge și urină, ECG și, când este necesar, indice gleznă-braț sau monitorizarea ambulatorie a tensiunii arteriale. Persoanele cu tensiune normală și risc cardiovascular redus necesită verificarea TA cel puțin anual.

Tratamentul trebuie să atingă valorile-țintă! Ghidul ESC 2024 recomandă, pentru majoritatea adulților tratați, o țintă de 120-129/70-79 mmHg, dacă este bine tolerată. Obiectivele se individualizează în funcție de vârstă, fragilitate și comorbidități. Normalizarea tensiunii nu justifică întreruperea tratamentului. Pacientul hipertensiv necesită monitorizare periodică, inclusiv evaluări la aproximativ șase luni după obținerea controlului, conform recomandării medicale.

Prevenția începe prin stilul de viață. Reducerea consumului de sare sub 5 g/zi, alimentația bogată în legume, fructe și cereale integrale, limitarea alcoolului, re­nunțarea la fumat, menținerea greu­tății optime, iar efectuarea a 150-300 de minute de activitate fizică moderată, săptămânal, contribuie la reducerea riscului cardiovascular.

Controlul hipertensiunii înseamnă mai mult decât normalizarea unor valori: înseamnă prevenirea complica­țiilor, crește­rea speranței de viață și menținerea calității vieții.

(Material realizat de Centrul de Inovație și e-Health din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București)