Tratamente naturiste în diabetul zaharat

Diabetul poate fi ameliorat  cu ajutorul unor plante cu principii active hipoglicemiante. Acestea pot fi folosite separat sau în amestecuri. Cea mai folosită plantă în tratamente interne este afinul.

Ceaiurile din plante se consumă neîndulcite, de regulă după mesele principale, în cure de lungă durată, 4-6 luni:

- afinul - se prepară o infuzie dintr-o linguriţă de frunze uscate, recoltate înainte de coacerea fructelor, opărite cu 200 ml de apă clocotită; se beau zilnic două-trei ceaiuri, îndulcite numai cu zaharină, în cură de 40 de zile, cu pauză de 15 zile, după care se reia o nouă cură. Acidul mirtilic conţinut de frunzele de afin stimulează secreţia lentă a insulinei şi intensifică consumul glucozei din sânge. Efecte similare au şi fructele de afin, precum şi pulberea din frunze uscate de afin, din care se iau trei linguriţe, ţinute cinci minute sub limbă, după care se înghit cu puţină apă, într-un tratament timp de două săptămâni pe lună;

- tecile de fasole mărunţite se folosesc sub formă de decoct (una-două linguri la 250 ml de apă), care se fierbe 10-15 minute şi se beau trei-patru căni pe zi, având un puternic efect diuretic şi depurativ (curăţirea de toxine). Tot din teci se face o extracţie concentrată cu patru linguri puse la macerat peste noapte, într-un litru de apă; în dimineaţa următoare se fierbe până când lichidul scade la jumătate şi se bea în cursul zilei.

Alte plante utilizate în scăderea glicemiei sunt:

- frunze de anghinare (infuzie dintr-o linguriţă la 250 ml de apă), din care se beau zilnic două-trei căni, într-o cură de 20-30 de zile, cu pauze egale cu durata curei;

- frunze de dud (una-două linguri la 200 ml de apă), din care se beau zilnic două-trei căni;

- frunze de nuc (o linguriţă la 200 ml de apă), se beau două căni pe zi sau o doză mai concentrată cu patru linguri la cană, din care se iau trei linguri pe zi;

- rădăcini de brusture (infuzie dintr-o lingură de rădăcini uscate la 250 ml de apă), din care se beau două-trei căni pe zi;

- frunze de urzică vie (infuzie dintr-o lingură la 250 ml de apă clocotită), din care se beau două-trei căni pe zi, având efecte diuretice, hemostatice, antimicrobiene şi hipoglicemiante;

- frunze de salvie (infuzie din două linguriţe la 250 ml de apă), din care se beau două-trei căni, cu efecte antiseptice, coleretice, carminative şi hipoglicemiante.

Bune efecte au tratamentele cu frunze de fag şi coacăz negru, flori de coada-şoricelului, herba de saschiu, ciumărea, ciocul berzei, ţintaură şi rădăcini de obligeană sau cicoare. S-a constatat că, după consumul la prânz a 200-300 g de rădăcini proaspete de cicoare, fierte şi asezonate cu ulei crud, glicemia scade cu 44%.

În reţete combinate se folosesc proporţii variate din mai multe specii vegetale cu proprietăţi antiglicemiante. În afara plantelor menţionate mai sus se mai adaugă: cerenţel, ienupăr, isop, mentă, merişor, mesteacăn, păpădie, pir, roiniţă, soc, tătăneasă, trei fraţi pătaţi, troscot.

La fiecare cană de ceai complex se adaugă o linguriţă de bitter suedez. Plantele rămase după strecurarea ceaiului se folosesc sub formă de cataplasmă, pusă peste noapte în zona pancreatică şi hepatică.