Triodul, urcuş duhovnicesc spre Înviere

În Biserica Ortodoxă, din această duminică începe cea mai importantă perioadă duhovnicească din cursul anului bisericesc, şi anume, cea a Triodului. Acest timp liturgic se numeşte astfel de la cartea de cult numită Triod, care este specifică acestei perioade. Denumirea acestei cărţi vine de la numărul trei al cântărilor din canoanele ce se cântă la slujba Utreniei în acest timp liturgic. Numărul de cântări semnifică pocăinţa la care ne îndeamnă această ­perioadă duhovnicească spre a putea fi pregătiţi pentru marea sărbătoare a Învierii Domnului. O bună parte a Triodului este perioada Postului Mare şi a Postului din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale ­Domnului, cunoscută sub numele de Postul Sfintelor Paşti, cel mai aspru şi lung post de peste an.

Cântarea Triodului, care vorbește despre creşterea noastră spirituală, este una legată de tema definitorie a pregătirii noastre pentru primirea lui Hristos Cel Înviat, şi anume, pocăinţa: „Ușile pocăinței deschide-mi mie, Dătătorule de viață, că mânecă duhul meu la Biserica Ta cea sfântă, purtând locaș al trupului cu totul întinat. Ci ca un Îndurat curățește-l cu mila milostivirii Tale!”

Perioada liturgică a Triodului este timpul duhovnicesc care prin post şi pocăinţă ne pregăteşte pentru marea bucurie a ­Învierii Domnului. Cele 10 săptămâni ale Triodului sunt 10 trepte duhovniceşti către Paşti. De aceea, „Triodul constituie una dintre expresiile cele mai curate ale spiritualităţii liturgice ortodoxe, care invită permanent la smerenie şi pocăinţă, pentru a primi iubirea milostivă şi smerită a lui Hristos Cel răstignit şi înviat, izvorul bucuriei veşnice”, după cum mărturiseşte Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în Cuvântul-înainte la ediţia Triodului din anul 2010.

Începem urcuşul duhovnicesc al Triodului cu Vecernia Duminicii Vameşului şi a Fariseului şi o încheiem cu cea mai importantă zi din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, şi anume, Sfânta şi Marea Sâmbătă, care face legătura între Triod şi Penticostar prin Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare din această zi unită cu Vecernia Zilei Învierii.

Definitorii pentru săptămânile Triodului sunt sinaxarele de o profunzime teologică excepţională, mai ales cele din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, care ne ajută să înţelegem taina mântuirii noastre. Mergând pe linia lor, vom descoperi semnificaţiile celor 10 săptămâni de urcuş duhovnicesc din timpul Triodului. După cum aflăm din Triod, „Sinaxarele… arată pentru fiecare din praznicele vestite ale Triodului pricina pentru care s-au rânduit, cum s-au rânduit, când au luat început și pentru ce sunt aşa acum. Ele au fost orânduite de sfinţii şi de Dumnezeu purtătorii Părinţi cu amănunţită grijă…”

Urcăm din slavă în slavă... 

Prima săptămână este pusă sub imaginea pildei evanghelice a Vameşului şi a Fariseului, după prima duminică din Triod. Cu trei săptămâni înainte de Postul ­Mare, această pildă îl învaţă pe creştinul ortodox să stea departe de slava deşartă a lumii acesteia şi să aleagă smerenia, cale pe care ne-a arătat-o Hristos prin exemplul personal. Sinaxarul acestei duminici ne spune: „Dumnezeiasca Evanghelie prin fariseu ne îndeamnă să ne ferim de păcatul mândriei sau al îngâmfării; iar prin vameş ne îndeamnă să ne însuşim smerenia şi pocăinţa, virtuţi potrivnice acestui păcat. (...) Prin această pildă ne îndeamnă Sfinţii Părinţi să nu ne mândrim cu faptele noastre bune, să nu defăimăm pe aproapele, ci să fim totdeauna smeriţi. Căci Domnul celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har”.

A doua treaptă a urcuşului duhovnicesc din perioada Triodului este săptămâna care începe cu Duminica Fiului risipitor. Pentru noi această pildă rostită de Mântuitorul nostru Iisus Hristos este o istorie a pocăinţei şi a întoarcerii prin ea la viaţă din moartea păcatului. Sinaxarul acestei duminici ne învaţă: „Sunt unii oameni care, cunoscând că au săvârşit multe fapte rele… şi că au căzut astfel în adâncul păcatelor, ajung în deznădejde, care este odrasla mândriei. Din pricina deznădejdii nu vor cu nici un chip să se mai sârguiască să fie virtuoşi, aşa că săvârşesc un roi de păcate şi cad mereu în aceleaşi şi mai mari păcate. Sfinţii Părinţi, purtându-se faţă de astfel de oameni cu multă dragoste şi părinteşte şi voind să-i scoată din deznădejde, au aşezat acum, după pilda vameşului şi fariseului, pilda fiului risipitor… au rânduit… ca să curme deznădejdea și teama de a ne ­apuca de fapte bune şi ca să ­îndemne spre pocăinţă şi căinţă pe păcătos, ca şi pe fiul risipitor”.

După săptămâna pocăinţei urmează Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi, care este precedată de Sâmbăta moşilor de iarnă, când facem pomenirea generală a celor adormiţi pentru că sinaxarul ne spune: „În această zi, dumne­zeieștii Părinţi au hotărât pomenirea tuturor celor din veac adormiţi, întru bunăcredinţă, în nădejdea învierii veşnice”. Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi este şi cea în care se face lăsat de sec pentru Postul Mare, iar despre semnificaţiile ei sinaxarul ne spune: „Au rânduit deci dumne­zeieștii Părinţi în această Duminică pomenirea înfricoşatei zile a celei de a doua veniri a Domnului, ca înfricoşându-i pe oameni prin moarte şi prin aşteptarea chinurilor ce vor să fie, să-i întoarcă spre virtute pe cei ce trăiesc fără nici o grijă şi să nu se încreadă numai în iubirea sa de oameni, ci să se uite şi la aceea că Dumnezeu este un Judecător drept, care răsplăteşte fiecăruia după faptele lui”.

Săptămâna care urmează este cea a brânzei, în care ne pregătim pentru Postul Mare mâncând doar peşte, ouă şi lapte cu toate derivatele sale. Această săptămână aminteşte de timpul petrecut de protopărinţii Adam şi Eva în rai. Sâmbăta care urmează este dedicată asceţilor, adică „pomenirea tuturor sfinţilor bărbaţi şi femei, care au strălucit întru nevoinţă”.

Duminica în care facem lăsat sec de brânză pentru Postul ­Mare este cea a Izgonirii lui Adam din rai. Această duminică ne aminteşte că prin păcatul neascultării şi nepostirii omul a pierdut raiul şi suntem îndemnaţi să urmăm calea postului, care alături de pocăinţă ne duce la mântuire, deci în rai: „Sfinţii Părinţi au aşezat pomenirea izgonirii lui Adam din rai la începutul sfântului post de patruzeci de zile spre a arăta prin asta cât de folositor ­este pentru firea omenească leacul postului şi iarăşi cât de ruşinos lucru sunt lăcomia şi ­neascultarea”.

Treptele Postului Sfintelor Paști

Prima săptămână din Postul Mare marchează urcuşul nostru duhovnicesc prin postire aspră şi prin frumosul Canon al Sfântului Andrei Criteanul, care se citeşte în primele patru zile. La capătul acestei săptămâni este Sâmbăta Sfântului Teodor Tiron, când ne amintim de minunea pe care a făcut-o mucenicul cu ajutorul colivei pentru creştinii din Constantinopol. Duminica următoare este închinată Ortodoxiei şi ne aminteşte de evenimentul istoric de la 11 martie 843, când pentru prima dată a fost sărbătorită solemn dreapta credinţă şi s-a încheiat lupta pentru apărarea cinstirii sfintelor icoane. A doua duminică din Postul Mare este dedicată Sfântului Grigorie Palama şi este o continuare a celei a Ortodoxiei, pentru că la fel cum a triumfat dreapta credinţă în secolul al IX-lea, așa s-a întâmplat şi în secolul al XIV-lea prin victoria teologiei palamite isihaste. A treia duminică din Postul Mare este închinată Sfintei Cruci deoarece, precum odinioară în mijlocul raiului era Pomul Vieţii, tot aşa, în mijlocul urcuşului nostru către rai care este Duminica a 3-a din Postul Mare, este cinstită Sfânta Cruce, cea de viaţă făcătoare, ea fiind pentru noi pomul vieţii. A patra duminică din post este dedicată Sfântului Ioan Scărarul pentru a ne arăta cum să urcăm pe scara virtuţilor duhovniceşti hrănindu-ne spiritual prin lectura folositoare sufleteşte a lucrării lui ascetice - Scara. Iar a cincea duminică din marele post ne pune înainte modelul de pocăinţă al Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca. Urmează Sâmbăta lui Lazăr, care face trecerea de la Postul Mare la Duminica Floriilor şi la postirea aspră din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului.

În Duminica Floriilor sărbătorim Intrarea Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim, cu câteva zile înainte de mântuitoarele Sale Sfinte Pătimiri. Această duminică mai este numită şi a Stâlpărilor, de la ramurile de măslin şi finic cu care a fost întâmpinat Mântuitorul la intrarea în Ierusalim. Urmează ultima săptămână din perioada Triodului, cea a Sfintelor Pătimiri ale Domnului, pentru care ne-am pregătit în cele care o preced. Săptămâna Mare sau a Sfintelor Pătimiri ale Domnului nostru ­Iisus Hristos este perioada din anul bisericesc în care suntem pelerini alături de Hristos pe drumul către Golgota. Este săptămâna în care zilele sunt sfinte şi mari pentru că în ele s-au petrecut „minunile mari” pentru mântuirea neamului omenesc. Această săptămână culminează cu Sfânta şi Marea Sâmbătă, care este capătul drumului nostru duhovnicesc din timpul liturgic al Triodului de pregătire pentru sărbătoarea pascală a Învierii Domnului.